Ovidiu Niculescu, liderul mafiot din „Tătuțu’” se destăinuie: „Toți mergem pe sârmă și viața e un circ”
Ovidiu Niculescu este actor din serialul „Tătuțu'”, dar și solist al trupei White Mahala. Acesta îl interpretează pe Constănțeanul, unul dintre liderii mafioți din „Tătuțu’”. În fiecare vineri este disponibil un nou episod din Tătuțu' pe VOYO.
Ovidiu Niculescu este obișnuit cu rolurile de „băieți răi” și a mărturisit că acest tip de personaje vin la pachet cu multe provocări, dar și cu satisfacții. Deși este distribuit adesea în roluri negative – traficanți, agresori sau mafioți – actorul spune că în viața de zi cu zi este complet opusul: un om calm și cu suflet sensibil.
Pe lângă faptul că este un actor talentat, Ovidiu Niculescu este și muzician. Acesta cântă atât solo, cât și împreună cu trupa lui, White Mahala.
Actorul a acordat un interviu, în exclusivitate pentru Click!, în care a vorbit pe larg despre rolul său din cunoscutul serial Tătuțu’, dar și despre activitatea lui muzicală.
Click!: Ovidiu, cum ți-ai descrie personajul din „Tătuțu’ în câteva cuvinte?
Ovidiu Niculescu: Având în vedere că e de la malul mării, bineînțeles că: pirat, extrem de furtunos, deci definitiv de periculos pe de o parte. Iar pe cealaltă, cea care o implică pe soția sa, Sofia, Constănțeanul este un familist convins, foarte pasional, ba chiar deosebit de romantic.
Click!: Ce te-a atras cel mai mult la Constănțeanul?
Ovidiu Niculescu: Tocmai aceste antiteze puternice pe care le-am prezentat mai sus și care îl definesc. În plus, autenticitatea lui și simțul umorului. Acel „je ne sais quoi” pe care îl au toți cei născuți și crescuți la mare, de la Constanța la Marsilia, din Buenos Aires la Barcelona – compus din: farmec, relaxare, bună dispoziție dar și dualitate, un vădit complex de superioritate care se traduce prin mult „tupeu” sau „șmecherie”, în limbajul interlop.
„Fiecare personaj mă face să descopăr câte ceva”
Click!: Ai descoperit ceva nou despre tine prin interpretarea acestui personaj?
Ovidiu Niculescu: Fiecare personaj mă face să descopăr câte ceva înăuntrul meu și Constănțeanul nu e o excepție. M-a făcut să fiu mult mai atent cu anturajele prin care mă învârt, să nu mai fiu inconștient și infantil de credul câteodată și, mai ales, să învăț că orice greșeală se plătește la un moment dat, într-un fel sau altul, dar întotdeauna când nu te aștepți și ți-e lumea mai dragă.
Click!: Cât de mult seamănă personajul cu tine, ca om?
Ovidiu Niculescu: Uneori foarte mult, alteori deloc. Toți conținem și bine și rău, și îngeri și demoni. Toți mergem pe sârmă și viața e un circ, chiar dacă ne place sau nu. Toți facem salturi mortale zi de zi pentru bani, iubire și fericire, iar între lumină și întuneric nu e decât o graniță delicată care se cheamă: liberul arbitru. Uneori alegem bine, alteori alegem rău, dar în orice caz câștigă numai cei care se joacă.
Click!: Ai avut libertate de improvizație sau ai urmat foarte strict scenariul?
Ovidiu Niculescu: Aș putea spune că și-și. Scenariul este foarte bine scris și generos, felicitări Liei Bugnar și lui Anghel Damian, care au creat personaje spumoase, vii, cu greutate și care aduc plăcere în interpretare actorilor și actrițelor, ceea ce se simte imediat în calitatea produsului și îi explică longevitatea. De asemenea, toți regizorii proiectului sunt oameni talentați și profesioniști care știu să scoată tot ce este mai bun din interpretarea artiștilor. De aceea, zic din suflet felicitări și un mare bravo, scenariștilor și regizorilor deopotrivă. Mai rar așa un proiect win-win.
„Fiecare secvență e o provocare”
Click!: Care a fost cea mai mare provocare pentru tine pe platourile de filmare?
Ovidiu Niculescu: Fiecare secvență e o provocare dar, așa cum spun mai sus, când ai scenariul bun și regizori buni, bașca o echipă de filmare de excepție, totul devine cu adevărat o plăcere.
Click!: Cum a fost colaborarea cu ceilalți actori din distribuție? Te-ai apropiat de cineva în mod special?
Ovidiu Niculescu: Exact, totul a fost și este minunat și datorită colegilor actori și actrițe. Oameni deosebit de talentați, cu multă experiență atât în cinema cât și în televiziune, cu multe jocuri în ghete cum ar spune Gică Hagi, de la mine de la Constangeles. E o mare bucurie și onoare să joc alături de maestrul George Mihăiță, pe care îl admir de foarte mulți ani, de la „Reconstituirea” lui Ciulei, să schimb replici cu George Ivașcu, într-o formă excepțională, Maria Obretin, o încântare ca de fiecare dată, Andrei Seușan, un hâtru bun de glume și drag coleg cu mine la Teatrul Mic sau Codin Maticiuc, o surpriză mai mult decât frumoasă.
Click!: Actorie, muzică, le-ai explorat pe ambele. Există ceva ce nu ai încercat până acum în plan profesional, dar îți dorești să o faci?
Ovidiu Niculescu: Odată cu vârsta și experiența acumulată, sunt din ce în ce mai tentat de regia de teatru și cât de curând, la Teatrul Mic am să montez „Sinucigașul” lui Erdman.
Click!: Dacă personajul tău, Constănțeanul, ar avea o coloană sonoră personală, ce melodie i s-ar potrivi?
Ovidiu Niculescu: Pfff, greu de ales dar aș merge totuși pe ceva clasic-vintage, Dan Spătaru – „Sărută plaja la Mamaia”.
„Meseriile artistice nu le alegi, te aleg ele”
Click!: Cum reușești să-ți echilibrezi viața între actorie, muzică și viață personală?
Ovidiu Niculescu: Adevărul e că nu prea reușesc să echilibrez nimic. Meseriile artistice nu le alegi, te aleg ele și artiștii nu-și aparțin, aparțin publicului. Actoria, muzica, scenaristica, regia, pictura, sculptura, nu le poți face doar de la ora 8 dimineața la ora 6 după-amiaza, nu sunt doar proiecte de muncă din care îți câștigi existența – te posedă, te macină, îți dau agonie și extaz, te chinuie, te fericesc, te transformă, sunt chiar viața ta.
Click!: Ce îți oferă muzica, pe care actoria nu ți-o poate da? Și invers?
Ovidiu Niculescu: O, dar muzica e regină între arte pentru că impactează imediat publicul. Mozart nu are nevoie decât de câteva secunde ca să-ți arunce sufletul și simțurile spre cer. Muzica, bineînțeles când e apreciată, îți oferă satisfacție imediată. Depinzi de mult mai puțini oameni pentru a ajunge la sufletul omului, de colegii instrumentiști și de vocea și talentul tău, ca să citez din clasici. Nu trebuie să te supui sau să te încadrezi în viziunea regizorală a altcuiva sau să rostești textele altcuiva, depinzi mult mai direct și definitiv de tine.
În același timp, actoria, teatrul, filmul, te fac părtaș la o experiență mult mai amplă a publicului, la o poveste, îți cer efortul constructiv organului artistic și creativ, îți dau șansa să creezi personaje. Actoria este suprema mașină a timpului care te poate face, când o faci cu credință, să trăiești într-o singură viață și într-un singur timp, multe alte vieți din multe alte timpuri.
Click!: Publicul te știe și ca actor, și ca muzician – în ce ipostază simți că ești mai autentic?
Ovidiu Niculescu: Eu sper că publicul mă percepe autentic în ambele pentru simplul fapt că sunt. Esențial nu mă consider doar actor sau doar muzician, mă consider mai degrabă un exprimeur, ca să zic așa. Îmi asum, că tot e la modă asumarea, faptul că mă trag din menestrelii care colindau și, fără să conteze ce stindard găseau pe castele, jucau, cântau sau dansau și pentru bogat și pentru sărac.
Făceau apel la temele artistice care nu se vor schimba niciodată, indiferent de trend, și care vor emoționa pe oricine posedă un suflet adică iubire, prietenie, familie, trădare, fericire, disperare și tot ceea ce, dincolo de orice dezvoltare a tehnologiei, ne va face întotdeauna să rămânem umani.
Click!: Ce noi proiecte pregătești? Muzică nouă? Roluri noi?
Ovidiu Niculescu: Desigur, la Teatrul Mic mă puteți vedea în „Vinovat Nevinovat”, în „Locotenentul din Inishmore” și în „Revizorul” de Gogol, în regia lui Alexandru Dabija, în rolul primarului, urmând ca în această stagiune, tot în regia lui Dabija să ieșim cu o premieră nouă „Incorect” de Leta Popescu. După cum spuneam stagiunea viitoare aș vrea să scot premiera cu „Sinucigașul” din calitatea de regizor.
Ca muzică urmează să lansez cel de-al doilea album solo, „Cântecele unui gentilom” și al treilea album cu trupa mea, White Mahala. În rest, absolut că am să constănțenesc în „Tătuțu’ 3” și alte câteva producții cinematografice. Important e să fim sănătoși și noi artiștii și publicul, căci unii fără alții nu facem sens. Așa că închid urându-vă din toată inima tuturor ca ce visați noaptea frumos să vi se întâmple ziua.
