Ridicată de psihic, trădată de fizic
Ana Maria Popescu Brânză e singurul sportiv din România care a urcat pe podiumul CM de seniori, anul acesta, într-o disciplină olimpică
Cu aproape doi ani înaintea Jocurilor Olimpice de vară din Japonia țara noastră se bazează cam pe aceeași performeri care au luat medalii și la edițiile precedente. Mondialele de scrimă de la Wuxi (China) n-au adus surprize în ceea ce ne privește. La individual, stelista Ana Maria Popescu Brânză a disputat prima finală a carierei, adăugând un ”argint” celor două medalii de bronz pe care le cucerise în 2002 și 2011. ”De la 71 la 1... ar fi fost prea frumos. Așa că m-am oprit la 2. În septembrie trecut, mă aflam pe locul 71 în Cupa Mondială și, după o pauză lungă, mult prea lungă și total nedorită, mă întorceam în sala de scrimă”, a scris sportiva, rememorând toate etapele drumului parcurs în mai puțin de un an. ”Câștigam, pierdeam, îmi luam notițe și mergeam mai departe. Am învățat să am răbdare cu mine și să nu mai fac o tragedie din fiecare asalt pierdut! Domnul Podeanu îmi spunea la fiecare competiție, indiferent de ce loc ocupam, <<că este un loc meritoriu pentru o debutantă ca tine>>. În decembrie, aveam să simt din nou gustul victoriei, câștigând Grand Prix-ul de la Doha. Venise confirmarea”, a continuat spadasina, care și-a recunoscut slăbiciunea în finala cu Mara Navarria, liderul mondial la zi: ”În ziua cea mare m-am simțit mai nepregatită și mai vulnerabilă ca oricând. Fizic, mă simțeam deplorabil, dar psihicul era de neclintit. POȚI! (...) Mi-am jucat cartea până la final și nu am greșit. Dacă fizicul acela care în urmă cu un an începea să facă primii pași, nu m-ar fi trădat, acum vă scria campioana mondială”, a concluzionat Ana Maria, care face parte dintr-un grup restrâns de scrimeri români (13) ce au disputat o finală mondială.
Locul 12 pe echipe, unul ”normal”
Campioana olimpică de la Rio s-a referit, desigur, și la proba pe echipe, în care spune că ”a primit un duș rece cât să mă trezesc din amorțeala și visarea de după individual”: ”Coreea, știți bine, n-a fost niciodată pe lista mea de favorite și, din păcate, nici de această dată nu am reușit să găsesc secretul pentru a le învinge... Am terminat competiția pe locul 12 și, oricât nu ne place acest rezultat, trebuie să recunoaștem că aici suntem în acest moment! Fără să caut scuze... Astea suntem și atât putem acum! Dar știti ce?! Echipa asta a mai fost aici, a mai fost atât de jos și s-a ridicat... mult mai puternică!”, a concluzionat Ana Maria Popescu Brânză.
Avem speranțe de la tenis, canotaj, lupte și judo
Pe lângă tenis, sport în care excelează numeroase jucătoare în frunte cu Simona Halep, speranțele României la obținerea de medalii olimpice la Tokyo, în 2020, se leagă de alte câteva sporturi. Este vorba despre canotaj, judo, lupte și haltere, care au Mondiale la toamnă, dar și de handbal, disciplină sportivă în care naționala feminină va juca la Europene, în decembrie.
Aur (7 medaliați)Mihai Covaliu (sabie) - 2005Dorina Mihai (sabie) - 2003Laura Badea (floretă) – 1995Reka Lazăr-Szabo (floretă) - 1994Elisabeta Tufan (floretă) – 1987Ecaterina Stahl (floretă) - 1975Olga Orban (floretă) - 1962Argint (8 medaliați)Ana Maria Popescu Brânză (spadă) – 2018Rareș Dumitrescu (sabie) – 2009Mihai Covaliu (sabie) – 2003Claudia Grigorescu (floretă) – 1991Mikloş Bodoczi (spadă) – 1986Petru Kuki (floretă) – 1981Ileana Gyulai (floretă) – 1969Olga Orban (floretă) - 1965Bronz (8 medaliați)Tiberiu Dolniceanu (sabie) – 2013, 2014, 2015Ana Maria Popescu Brânză (spadă) – 2002, 2011Anca Măroiu (spadă) – 2011Cosmin Hănceanu (sabie) – 2010Roxana Scarlat-Bârlădeanu (floretă) – 2001, 2003Mihai Covaliu (sabie) – 2002Ana Pascu (floretă) – 1971Olga Orban (floretă) - 1970
