Vrea să fie ucisă după ce câștigă medalia de aur
Sportiva belgiană Marieke Vervoort va participa la Jocurile Paralimpice de la Rio, iar apoi vrea să fie eutanasiată. Marieke are 37 de ani, două medalii şi jumătate din corp paralizat. Ea nu poate dormi nopţi întregi din cauza durerilor. Cei de la „El Pais” i-au prezentat întreaga poveste, şi este una foarte emoţionantă. Iat-o în continuare, tradusă de news.ro.
Vervoort are o boală degenerativă care îi paralizează picioarele şi care îi aduce o suferinţă teribilă. Până acum ea a câştigat trei titluri mondiale la atletism în scaun cu rotile. Este una dintre cele mai silitoare sportive ale antrenorului Rudi Voels, care o trimite adeseori acasă când o vede obosită. Marieke este singura sportivă paralimpică pe care o pregăteşte: “Nu vrea să piardă vreun antrenament. Uneori o văd că suferă rău şi o trimit acasă”. Dar Marieke revine mereu şi vrea pe podiumul olimpic: “Believe you can” -”Fii încrezător că poţi”- scrie pe maşina cu care Marieke este adusă la antrenamente.
Sportiva belgiană a decis că la Rio va participa pentru ultima oară la o competiţie. Boala de care suferă o afectează tot mai tare, iar acum vrea să se bucure de discuţiile cu prietenele, de întâlnirile în casa ei. La Rio, ea se va întâlni cu marea rivală, canadianca Michelle Stilwell, alături de care a împărţit aurul şi argintul la Londra.
Marieke se supune şi controalelor antidoping. În urmă cu mai multe săptămâni, ea a fost trezită la 6.00 dimineaţa, iar înainte de asta o infirmieră a venit acasă pentru a o ajuta să se schimbe. În cazul unei crize de epilepsie sau al unei dureri necontenite, ea trebuie doar să apese pe un buton pentru a veni cineva să o ajute. Dar viaţa Mariekei nu a fost mereu aşa. Totul a început la 14 ani, când o durea piciorul, iar problema s-a extins. La 20 de ani depindea de un scaun cu rotile şi a decis să renunţe la studii. Voia să fie profesoară. Dar diagnosticul era mereu incert, deşi se vorbea de o boală degenerativă incurabilă. Marieke era o persoană activă: “Mereu voia să se joace, să urce în copaci”, spune Joseph, tatăl ei, care i-a fos alături în vizitele din spital în spital. Dar sportul a ajutat-o, de la baschet la triatlon, iar apoi la atletism.
Marieke Vervoort nu vrea să fie o ‘’legumă’’, astfel că a decis să recurgă la eutanasiere. “Vreau să mor. Gândul ăsta îmi aduce linişte când simt durere. Nu vreau să fiu o legumă”. Marieke suferă şi atunci când o doare pieptul, nu poate respira sau nu poate vorbi, îşi sună o prietenă... sau sună la spital. “Oamenii mă văd mereu râzănd şi făcând sport... dar nu văd ce e în sufletul meu”, spune ea.
Deocamdată, Marieke trebuie să decidă dacă va fi singură sau cu medicul care îi va injecta “arma letală” . „Adormi uşor şi nu te mai trezeşti”, spune ea. Totul este plănuit... speră ca oamenii dragi, părinţii şi prietenii, să-i fie alături. Marieke vrea să-i fie aruncată cenuşa pe insula Lanzarote, acolo unde muzica se uneşte cu lava vulcanică. „Este un loc care transmite pace şi linişte... acolo vreau să termin”, a mai spus Marieke.
În iunie, pentru Marieke, Jocurile de la Rio erau singurul motiv de a exista: “Sportul mi-a permis să supravieţuiesc bolii incurabile cu care mă lupt de 14 ani. Iau în considerare eutanasierea. Actele sunt pregătite. Nu vreau biserică, nu vreau prăjituri... Vreau ca la înmormântarea mea fiecare să aibă în mână un pahar de şampanie şi să se gândească la mine. Toată lumea mă vede cu medalia de aur, dar nimeni nu ştie cât de greu este”, a mai spus sportiva.
Click! spune
Marieke Vervoort a cucerit la Jocurile Paralimpice din 2012, de la Londra, aurul la 100 şi 200 metri. Anul trecut, ea a devenit campioană mondială la 100, 200 şi 400 metri!
