Euro 2016 / Speranţe contra Elveţiei
România trebuie să facă din nou un joc colectiv foarte bun pentru a spera la punct sau puncte, dar de la câţiva tricolori avem aşteptări mai mari. E vorba de cei din ofensivă, pentru că sperăm ca în apărare nimic nou să nu se întâmple.
În atac avem carenţe foarte mari după recuperarea balonului. Avem o circulaţie greoaie, lipseşte verticalizarea, asumarea responsabilităţii, rezolvările individuale şi execuţiile de senzaţie. Cu ceva mai mult curaj, trei „clienţi” ne pot face fericiţi. Primul este Nicuşor Stanciu. Cu Franţa, stelistul a părut depăşit de miză şi nici nu s-a văzut pe teren. N-a semănat panică, nu s-a eliberat de adversar pentru a-şi încerca şutul său letal şi nici n-a pasat decisiv. A beneficiat de imprudenţa bătrânului Eva şi a obţinut penalty, dar vrem mai mult pentru că ştim că poate. Apoi, Bogdan Stancu a rămas şi el dator după ratările incredibile de la partida de deschidere şi ar fi bine ca „Motanul” să-şi aducă aminte să zgârie şi altfel decât de la 11 m. În fond, e atacant pur sânge. Nu în ultimul rând, Andone se poate evidenţia în sfârşit la naţională. Cu Elveţia va avea parte de un meci mai uşor, spaţii mai mari şi adversari direcţi mai slabi decât Rami sau Koscielny. Dacă a înscris 21 de goluri în Secunda, poate să înscrie şi în poarta Elveţiei.
