Editorial George Stanca / Ca barza pe stâlp
Pe măsură ce se apropie de sfârşit campionatul ăsta european, încep să cred din ce în ce mai mult că fotbalul a devenit un joc de noroc.
Care se deschide cu un fel de "la mai mare", apoi o ia la barbut cu multe"gherle", - a se citi bare - ca să se termine cu o palpitantă şi implicit letală ruletă rusească.
Nu mai vin cu probe căci avem clar în minte ultimul meci Spania - Portugalia. 0-0, 4-2! Unde se putea muri de cord...
Şi culmea este că totuşi acest hazard, la care se ajunge prin loviturile de departajare, face ce face şi dă câştig de cauză echipei mai bune, mai combative.
Aţi văzut Anglia - Italia. Şi acolo a funcţionat norocul celui mai bun. Iată o nouă manieră divină de a se îndrepta strâmbătatea şi arbitrariul loviturilor de penalty. Cel mai adesea o invenţie cretină şi nedreaptă.
Iar acum Spania fu o echipă combativă, care a jucat tot meciul, care a pasat, a atacat, a ratat şi, fără de gol pe spaţiul clasic, a câştigat la ruletă.
Iar Portugalia, care s-a bazat doar, numai, exclusiv pe incursiunile ronaldiene a picat în perdant...
Mă gândesc cu compasiune la iubitul meu ex-rapidist Cristi Săpunaru, cel care duminică îmi vorbea cu mândrie şi speranţă despre Portugalia "lui", într-o discuţie purtată pe Giuleştiul "nostru".
Sincer să fiu, am ţinut cu portughezii, ca de obicei. Graţie propensiunii mele de-a dreptul stângistă de a mă solidariza cu cel mai slab, mai mic, mai umilit, mai obidit, tovarăşi!
Sau a adversiunii, idiosincraziei faţă de ăştia graşi, înavuţiţi de titluri şi îmbuibaţi cu vedete ca ardeii umpluţi cu sila.
Cum, de pildă, ar fi Spania. Portugalia fotbalistică, fu precum Românica noastră: cu nevoile şi neamul... s-a ales cu râul, ramul...
Dar, eu cred că am debitat o butadă forţată: nu putem, neicusorule, să avem noi fotbalul lor.
Deşi fotbaliştii lor se cam înmulţesc pe plaiul miorotic, via Marcel Popescu... Vin portughezi la import dar nu şi vârfurile... cum este Ronaldo.
Poate pe la 45 de ani... Oricum, am zărit la final un bèbè geluit, trist, dezamăgit. Dar ce să faci de unul singur?
Căci asta e condiţia lui Cristiano Ronaldo la naţionala ţării sale: să fie trist şi singur. Ca barza pe stâlp...
George Stanca
