Editorial George Stanca - Fotbaliada. Cumetria giuleşteană
În dezbinarea generală şi totală care ne-a cuprins ca popor aş fi fariseu dacă aş declara că mă bucură succesul echipei din Ghencea.
Cine mă ştie va spune că sunt fariseu şi-mi va da în cap cu povestea zilei mele - 7 mai - din 1986, când am ieşit în stradă de bucurie.
Românească. Şi din elan patriotic. M-am schimbat după ce Becali declara că se bucură de înfrângerile Rapidului.
Mai ales că, aluatul meu este flagrant diferit de cel al mega-creştinului. Patriotului păşunist. Eram acum vreo 10 ani la Praga a doua zi după ce Sparta bătuse Steaua, iar la dejun un chelner mă sfida cu un zâmbet superior.
I-am explicat într-o slavo-teutonă manuală că: Eu, Rapidbucarest! A, ne rumunskii? zice, dar nu eşti român? Mi-a dat o lecţie. Pe care primul oier al neamului mi-a luat-o cu meschinăria lui sectară.
Ce paradox: campionatul e condus de Dinamo, out of Europa; Vaslui pierde-n Europa deşi acasă e de top; Rapidu cu pretenţii o fură la Galaţi, de maniera „mucles!"; iar, biata ocupantă a mijlocului, Steaua, se califică! Să nu dai cu toate paharele de pământ, cu care ai băut la cumetriile pe unde ai fost naş, dom Răzvan?!
Să nu urli de oftică atunci când vezi cât de neangajat şi derutant au jucat ai tăi la Galaţi? Unde te-au umilit Umbrele Campioanei urât bumbăcită-n Europa?
Te-au scuipat în cap - e o metaforă blândă! - te-au batjocorit! Pe tine. Şi pe mine. Şi tot Giuleştiul. Tu crezi că acest club e creşă pentru finii şi cumetrii tăi?
Cu moleşeala lor te mândreşti, Răzvan Lucescu? Că eu nu văd niciun viitor. Poate prin campionatul portughez...
De unde să apară vreun jucător. Ieftin şi bun. Oricum, echipa va rămâne ce iei: bună şi ieftină. De locu' patru...
