Editorial George Stanca - Fotbaliada de vacanţă. Vai, mama Stelei!

George Stanca

Pentru  un rapidist ca mine, scorul de 0-1 Steaua-Twente este  sublim. Nici că ne făcu de râs, aşa ca români, dar nici că bătu, să moară duşmanii ei de necaz.

Bucurie temperată, aşadar, în Giuleşti. Se putea şi mai rău: să fie egal... Spui "îţi pare rău" şi faci cu ochiul... sanchi.

Dar!!!... ce făcu Copos de-l demoraliză pe bietul Pancu? Acum când să ne dea ultima energie. Deşi nu e de uitat pe veci golul ultim contra Stelei, din Ghencea.

Nu are tact Copos. El numai banul îl ştie. Căpcăun. Dar, ce sameni aia culegi. Crede el că Ăl de Sus doarme?

În fine, bucuria rapidistă după Steaua-Twente 0-1 trebuie legumită. Savurată.

Eu nu ştiu ce meci a văzut Gigi infierându-i cu mânie proletară pe portar şi pe alţi câţiva. Plus, Ilie Stan făcut saltea de dat cu biciul.

Zău, eu unul aş pleca, Ilie! Lasă-l, nene, pe diliu cu fantasmele lui hibernal-mioritice, cu banu' lui, să facă ce vrea cu el: să-l ia pe Mourinho şi pe frat'su de la Portugala de Pădure.

Că numai pe brazilianul ăla fantomatic de Leandro Tatu nu l-a văzut Gigi cum a jucat. Ăla venit parcă din cultul voodoo.

Orice lucrare, construcţie făcută în spate de Tănase şi ceilalţi o strica „voodoo child" ăsta! A jucat la Steaua ca un rapidist sub acoperire.

Dacă până şi pe mine, care când era mingea la el îmi creştea inima, a reuşit să mă enerveze. Că, deh, o câtime de român mai am şi eu în corp.

Deşi, şi de aia a început să-mi fie ruşine: când vezi fotbalul; vezi guvernul, politicienii; vezi ţiganii mondiali, vezi manelele naţionale; ce motivaţie mai am eu să-mi zic român!? Poate „sărăcia şi nevoile..."

... dar să ne-ntoarcem la sărăcia asta de Steaua. La Twente acasă va fi vai mama ei! Regia, bagă lacrimi...