Editorial George Stanca - Fotbaliada. Leprozeria CCA
Am văzut panarama aia de meci dintre Steaua şi Braşov. De la început am a le reproşa lui Şumudică şi patronului său, faptul că au înghiţit nemestecată delegarea unui arbitru dovedit, notoriu, stelist, prins în fapt cu circul din Giuleşti cu tot: numitul Briketă.
Că, decât să îţi retragi echipa de pe teren, Neculae tată, mai bine nu te prezinţi. Sau faci scandal ante-bellum, până se schimbă arbitrul.
Căci, se ştie, la faza golului el a fost obligat de o altă canalie, paranoică, cu nume de pută de trotuar napolitan, Cristinika, să dea penalti.
La o simulare plină de talent, tragedie şi artă interpretativă a unei foste speranţe, care în fine, confirmă: Costea.
Se afirmă şi el la Steaua cu un număr demn de Radu Beligan. Tragedian. Mai bun actor decât marcator, juvetele! Dar, revenind la Briketă, de ce l-a dat aiurea afară pe Şumudică, întreb?
Ca să-şi ia gazul de ars. Să şi-l merite şi el, bre nea Jiji! Ce mama dracu, păi numai paraşuta aia de Cristinika? Şi io nimica? Io, care stelist de la pa'şopt si dă-i si luptă, neicusorule, puicusorule!
Crăciunescule, ce caută mangafalele astea hoaţe-n arbitraj? Iar tu, aşa ca principiu, aperi loazele astea? Că „e" şi ei fiinţe vii, că „are" şi ei gură şi trebe să mănânce?
Pentru ce o comiţi aşa, doar din spirit de cloşcă? Nu vezi că fură de sub aripa ta? Or să-ţi fure ăştia şi chiloţii personali.
Verifică dacă îi mai ai, după ce ai intrat în leprozeria numită CCA...
Cu o scârbă incomensurabilă de ceea ce se întâmplă în arbitrajele româneşti, de corupţia de aici, de banditismele pe faţă, televizate în direct, fără jenă, mie nu-mi rămâne decât să-mi reprim un ghem de flegme şi să răcnesc spre voi ca un suporter din tribună: „Ruşine, bă!"
