Exclusiv! Uriaşul din poarta naţionalei, "prizonier" în Anglia
Ajuns la 30 de ani, portarul Costel Pantilimon este o prezenţă constantă la prima reprezentativă a României. Deşi a ”bifat” aproape toate convocările din ultimii ani, fotbalistul care măsoară 2.03 metri are însă o supărare: joacă foarte rar la echipa de club. „E frustrant”, spune cel poreclit ”Guliver”, unul dintre cei mai sufletişti jucători din lotul „tricolorilor”. Pantilimon vede cu ochi buni viitorul naţionalei, chiar dacă prezentul nu este deloc roz.
- Click!: Urmează „dubla” cu Armenia şi Muntenegru. Jucăm doar pentru palmares sau încă ne agăţăm de şansele la baraj?
Costel Pantilimon: Nu jucăm doar pentru palmares, şanse matematice mai sunt. E adevărat că după tot ce s-a întâmplat până acum toată lumea crede că vorbim doar de dragul de a o face, însă cred că putem realiza maximum de puncte din următoarele două meciuri şi după ce se trage linie, sperăm să mergem la baraj.
- Înainte, când ai aflat adversarii din grupă, credeai că vom fi acum abia pe locul patru, cu doar şase puncte?
Când am văzut rivalii, am zis că vor fi meciuri echilibrate şi că te poţi aştepta la orice, ceea ce s-a şi întâmplat, dar nu m-aş fi gândit că o să fim în situaţia asta. Mă aşteptam să avem mai multe puncte, dar asta e realitatea. În momentul de faţă atât s-a putut. Nu dau vina pe ghinion, deşi cu puţin noroc altfel stăteam în grupă. Acum asta e situaţia, suntem bărbaţi şi nu avem de ce să ne ascundem.
- Dacă fanii v-ar acuza că nu aveţi valoare şi ar dovedi arătând clasamentul, ce le-aţi spune?
Dacă sunt pus în situţia asta, le dau dreptate. Se zice că te identifici cu clasamentul, dar nu văd lucrurile aşa. Cred că avem potenţial şi ceea ce s-a întâmplat în această campanie o pun strict pe neşansa din anumite momente. E adevărat că nu am făcut nici un joc strălucit în anumite partide.
- Care e situaţia ta la echipa de club? Joci foarte rar...
Credeţi-mă că nu-mi cade bine să fiu întrebat mereu despre situaţia mea. Nu-mi face plăcere să vorbesc, dar încerc să caut o rezolvare. Nu am reuşit până acum. Intervin mai mulţi factori, nu decid doar eu, dar e clar o mare supărare, o frustare că nu fac parte din primul 11.
- Te-ai gândit să pleci în alt campionat, undeva unde să poţi fi titular?
Mai am contract doi ani. Îmi doresc să merg undeva să joc, să se rezolve cumva, mai ales că perioada de transferuri nu mai durează mult. Chiar nu mă deranjează o schimbare. Sunt de şase ani în Anglia. După ce m-am mutat de la Sunderland, am avut promisiuni că totul va fi ok, nu a fost aşa... E greu pentru mine, în situaţia în care sunt, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că am o familie care mă înţelege, e alături de mine şi-mi dă putere, iar partea fotbalistică încerc să o ţin pentru mine, cât pot. Soţia şi copilul sunt cu mine, ei sunt echilibrul meu şi aşa am rezistat până acum.
- E sumbru viitorul naţionalei?
Nu e negru! Echipa naţională, mai ales generaţia de după 1990, a avut rezultate, a fost o perioadă foarte bună. Noi atât am putut în momentul de faţă şi nu ne ascundem după deget. Încercăm să ducem acum la bun sfârşit meciurile rămase, iar din campania următoare să nu mai repetăm greşelile de acum. La naţională, s-a făcut ceva foarte bun: s-au promovat tineri, unii care au susţinere din partea selecţionerului şi a grupului. Au un potenţial uriaş, iar viitorul este numai al lor. Cred că putem forma din nou un grup care să ne califice la un turneu final.
- Putem bate iar Armenia cu 5-0?
În fotbal nu se ştie niciodată, se poate, dar important e să obţinem o victorie, să facem un joc bun şi să dăm puţină încredere fanilor.
«Polonia ne e net superioară»
Pantilimon spune că bătălia pentru locul doi ar fi trebuit să ne fie la îndemână, primul loc în grupă fiind, în opinia lui, rezervat leşilor. “Polonezii au fost net superiori, au o adevărată echipă, una ce-şi merită locul în grupă. În celelalte jocuri, cu puţină atenţie, puteam obţine mai mult şi aici îmi aduc aminte de meciul cu Muntenegru sau cu Kazahstan. Încercăm să mai reglăm situaţia şi vedem ce va fi la sfârşit”.
