Foamea ca salariu

Ea mişca totul. Ca şi acum. Foamea... "che muove il sole e l'altre stelle," ca să fiu dantesc pe nemâncate.

Rapid devine o echipă socialmente nocivă. Un exemplu periculos. Anume, ea dovedeşte că se poate trăi şi din foame. Ba chiar foamea însăşi o călăuzeşte spre noi victorii. Ca pe vremea ailaltă, când răbdam de foame dar planul era depăşit cu mult... deci prosperitate era. Dar numai pe hârtie...

Rapid câştigă al dracului de bine şi asta o fac pe burta goală. Pe teren. În realitate: aer. Se crează precedentul periculos pentru fotbaliştii noştri, mai ales pentru mahări: uite că se poate şi aşa. Probabil că sindromul Rapid va crea o reducere a salariului unui fotbalist până la cel al unui strungar categoria a 8-a. Adică, un salariu de înaltă calificare, dar normal... Eu aş desfiinţa o echipă ca asta dacă aş fi - Doamne fereşte! - Gigi Becali. Mai ales că e şi ostilă Ghencei...

Pe de altă parte, Marian Rada, mereu antrenorul de vreme rea, de cârpeală în viziunea marelui geambaş - naşu lu' Şiman... - Copos ar merita o decoraţie. Rada... "Victoria feroviară". Dacă nu s-ar naşte confuzia căutată dinadins de aşa numiţii "ceferişti" din Cluj, Ecomax echipă inventată de plusvaloarea unui agent... economic. La meciul Rapid - Severin, 1-0, m-au impresionat mai întâi abnegaţia cu care din minutul 58 s-a jucat în 10 oameni.

Altă nenorocire la care s-au adaptat famelicii giuleşteni... apoi m-a impresionat Alex Ioniţă II, care în fine valid, a demonstrat o tehnică şi o fineţe amintindu-mi de Liţă Dumitru. Dar şi un egoism poate de înţeles după convalescenţa-i lungă, care-l face să nu mai aibă răbdare. Constanţi si siguri pe ei ca întotdeauna Grigorie şi Pecanha. Mihăiţă Roman - Unu a fost însă cel mai activ, cel mai periculos. Mihai Roman Întâiul... Puteam chiar să batem la un scor mai mare dacă... dar ce mai contează.

Căci, a te bucura azi că un Rapid şchiop, chior şi ciung a mai obţinut o victorie, e ca şi când şi te-ai veseli că ţi s-a născut un copil în timp ce-ţi îngropai mama. Amin!