Fotbaliada: Lamenta-m-aş şi n-am cui...
La aşa fotbal, aşa rezultate. Am avut norocul, noi românii, prin două echipe, CFR şi Steaua, să întâlnim în această manşă europeană, două nume mari: Ajax şi Inter Milano. Deloc aflate în formă mare.
Iar noi nici măcar intraţi în formă... Diferenţa, aparent uriaşă, de la citirea numelor şi a CV-urilor, pe teren nu s-a văzut decât... la rezultate. Mai puţin la joc. Ne-au bătut - cu 2-0 - două echipe... de bătut. Mai bune, mai rapide, mai proaspete. Eu încep să cred că noi vom avea eternul ghinion ca atunci când prindem primăvara europeană, să ne aflăm mereu după pregătire. Să venim direct din preparatoriu, în loc de a veni din plin campionat. Avem în spate 5-6 meciuri înşelătoare, firave, amicale, de pregătire, de testare şi atât. Nu se compară cu cele adevărate...
Nu ştiu ce e de făcut, că nici să schimbi programul tradiţional naţional, adaptat calendarului european, adaptat condiţiilor climatice de la noi, nu poţi. Şi asta, pentru două echipe care au ajuns, fericit şi statistic întâmplător, în această fază.
Nu e corect. Oricum, eu zic, fie şi degeaba, că Steaua măcar după ocaziile avute şi evoluţia jocului, având jucători - veniţi din tumultul competiţiei, nu din pregătire - nu ceda aşa uşor. Să nu spun că poate nici nu ceda... Suntem, fir-ar foarfeca şi fierul, fir-ar mingea şi gazonul... suntem tributari anotimpurilor ostile fotbalului românesc: primăvara, vara, toamna şi iarna...
A devenit un reflex să ne lamentăm, de-adevărat, motivat, cu argumente le gen "eh, dacă era vară şi-n plin campionat era altceva". Eu cred că era cazul, însă, ca măsurile să se ia nu la campionatul nostru şi aşa chinuit, ci la nivelul echipelor implicate. Ele trebuiau să-şi adapteze la sânge programul şi pregătirea specială pentru meciuri de tip european. Asceză. Nu Crăciun, Sf. Nicolae, Sf. Ştefan, Sf. Ion, Boboteaza etc, pregătire ascetică, monahică şi atee... Dar, vorbim scriem, lătrăm şi apoi, tradiţional, ne lamentăm mioritic. Lamenta-m-aş şi n-am cui...
Cucului? Gazonului?
