George Stanca: Petroliştii
Nu nu scriu un poem proletcultist dedicat meseriașilor care au ținut țara asta și comuniștii pe cârca și cu brațele lor: petroliștii și minerii. Și constructorii, și barajiștii și liniorii… și o mai avea, el proletariatul, asemenea specii de laudă.
Dar, eu scriu aici despre fotbal. Și, ”petroliștii” sunt, fatalmente, suporterii echipei cu numele Petrolul Ploiești. Ei. Fabuloși. Pe ploaia asta. Pe ceața asta. Pe praful ăsta metafizic. Pe stricăciunea asta, în care pușcăriile îs pline de crèma făcută din praf de căcăt - fotbalistică și politicească a patriei.
Pe criza asta în care Isus se clatină. În care albul se murdărește diabolic spre negru. Ei, da! Pe nenorocirile astea, în Liga I, din fotbalul mioritic mâncat de cancer, găurit de ciroze, plin de ulcerații, expectorându-și ftiziile de tuberculos oboist… Acum, zic, pe urîțenia asta edemică de viașă există , mai e ceva superb, sublim. Ceva ca o lebădă imaculată plutind pe o mare de țiței. Aceștia sunt Petroliștii… Alte galerii, cândva celebre, dezbinate, divizate de sărăcie se mai bat și acum pentru putere…
PS. Daniel Stanciu fii mândru, ca dinamovist, că te-a bătu produsul tău fotbalistic cel mai bun: ASA.!
