Giuleştina: Organ de giuleştean
Da, am mai spus-o cu obidă, cu durere, haz de necaz şi compasiune de sine: pentru un suporter rapidist s-a schimbat traseul. Linia a 2-a. Berceni-Tărlungeni-Clinceni... ca să nu mai înjur sau să blestem un nenorocit care nea belit. Şi, iată-ne la meciul cu Clinceni. La noi în staţie. Ceva cunoştinţe... Fraţii Caramian. Bădoiu...Foşti rapidişti. Pardon, foşti jucători. Că de rapidişti nu bag mâna-n foc... Mai ales la cei doi fraţi armeni. Cel puţin unul dintre ei nu iubeşte Rapidul. Mi-a spus-o mie odată la o emisiune din răposata GigaTV... Deşi, cred că face o eroare: confundă echipa cu conducătorul. Care nu mai e.
Nu-i spun numele. Îmi fac cruce. Scuip în sân... Căci Rapid, nu e şi nu a fost Omu cu jofrele... E altceva. Un mit, o legendă, o stare sufletească... Atâta cât mai poate respira. Noi de oxigen avem nevoie. Şi, de public. Sincer să fiu, la primul meci cu public mă aşteptam să se rupă porţile. Şi nu a fost deloc aşa. Omul e din ce în ce mai comod. Mai "pendinte" de televizor. Când, de fapt, pe stadion arde focul. Dar asta numai dacă-i simţi arsura, că se poate şi asta. Ca-n anecdota aia cu Napoleon, care în contoversă cu un general se uită-n sus şi-i spune "vezi norul acela?" Cerul era senin. "Nu", spune omul. "Eu ăl văd...!"Dacă nu ai "organ" de giuleştean, nu eşti rapidist ar fi morala...
Rapid a început greu. La Berceni a cam ezitat. La fel cu Voluntari în Cupă. Dar, a luat puncte afară. La Tărlungeni - mă trec fiori reci la caligrafierea acestei localităţi fotbalistice de pe vremea lui Burebista... - la Brăila... Cu Viorel Moldovan pe bancă, salariile oarecum reglate , spectrul unor sponsori petrodolarieni , parcă se mai îndreaptă barca. Mai precis, se pune trenul pe şine... Ne-ar mai rămâne să nu oprim în halte şi gări mici. Să mergem drept. Cu viteză precum...rapidul. Şi, să ajungem primii la terminus. Cum zicea pe vremuri crainica Gării de Nord:la linia UNA...
George Stanca
