Picăturica de fotbal: Derbi bălegos
Ne tot stresează televiziunile astea cu ”derby-ul anului”. Lume-lume vino de vezi! Femeia cu păr pă pept, piticul de doi centimetri. Kaka makka! Prima repriză trebuia să se joace la Bellu. Pace şi linişte. Vino lume luminată să o vezi pe Steaua moartă şi Dinamo decedată.
Ce ne tot păcăliţi, mă băieţi? Până şi voi i-aţi făcut muci. Mai ales pe Flaviu că l-a băgat pe cel care - tot voi aţi conchis - fu cel mai bun de pe teren... Lui Arla i se recomandă un consult. Galeriile la mărcuţa. De milioane. Au întrerupt meciul aproape să-l omoare. Petarde. Scaune. Pietre. Monede. Anatomie feminină...
Ţară minunată. Public! Derbi! Spectacol! Două galerii în curs de divorţ cu echipele. Antrenorul gazdelor huiduit din minutul minus 15 de ai săi. Un derbi băligos. Mămăligos. Fleşcăit. La asta ne chemaţi voi? ”Dăm drumul la câini!”. Zice belicos Flavius. Ca literatură e mişto”. „O simfonie a tibiilor”, a zis altu’. Metaforă chiar reuşită. De ce să cânţi la flaut când poţi la tibie… Repriza a doua au mai mişcat cadavrele (expresie istorică a unui arbitru din sec XX). Mi se pare că a bătut Steaua... Nu ştiu, m-a furat lectura. „Ludwig Feuerbach şi sfârşitul filosofiei clasice germane” de Engels. Mişto de citit la vreme de derbi. Apropo, de Engels, dacă mai trăia frati-su, Marx, făcea ieri 197 de ani...
