Samba şi caramba: Speranţa şi Franţa
Daţi dracu, spiriduşii din Costa Rica! Să bată ei Italia! Care începuse binişor cu o victorie. Dar, cu cine? Cu baba Anglia de la reanimare... Pe care latino-centralii au trimis-o acasă. Doi dintr-o lovitură. Costa a bătut Italia şi Rica Anglia...
Eu, care mergeam cu Spania, rămas prematur fără de echipă, ca Ioan Fără de Ţară, mă leg de ei acum. Hai Costa Rica mea! Mai ales că am şi un bun amic acolo, pe Dragoş Dolănescu... Ce film a fost cu căprioarele costa-ricane zburdând printre brazii scuturaţi ai Alpilor italici. Cu câtă uşurinţă. Agilitate. Sunt nedrept. Deşi marile europene au venit uzate. Spania, Anglia... şi, Doamne fereşte!, Italia, să plece chiar după grupe? Să fie această ediţie CM eminamente sud-americană? Dacă Europa avea un preşedinte, l-ar da afară acum pe ministrul sporturilor după o plenară furtunoasă. Căci, atenţie, începem să ne facem de râs, tovarăşi europeni! Auzi, ditamai Italia să te bată micuţa Costa Ricuţa!? Dealtfel, ea e ”Elveţia Americii Centrale”. Că, Elveţia noastră şi a preşedintelui Blatter e de pus în genunchi pe coji de nucă. Ce scor a încasat cu Franţa? 2-5. Fratricid. Dar mai e şi Germania... Care cu Franţa ne mai dau speranţa.
Ce joc a prestat Frănţica noastră! Cu fotbalul care a dat şi marii absenţi ai acestui eveniment: Riberry accidentat. Şi suedezul Ibrahimovic, rătăcit prin tribunele braziliene. Un om fără noroc! Las’, că-l avem pe Karim Benzema care abia acum se vede cât de încorsetat şi constrâns de alde Ronaldo e la Real Madrid! Uite-l cum joacă „în casă” cu ai lui! Aproape ca un costarican... a ratat şi un penalty aiurea, la care eu am zis că e bine să o facă. Nu e pomana de nasul lor. S-a văzut la scor...
