Stanca Strikes: Grecia antică

George Stanca

Domnule, e ceva de groază cu Grecia asta! O echipă învechită, antică şi de demult, cu jucători din Cretacic - vorba „clasicului” Bocanaciu...

După ce a luat campionatul European în 2004, la Portugalia acasă, lăsându-l pe Scolari, antrenor al gazdelor pe-atunci, cu mustaţa-n furculiţă. Fără să strălucească. Fără a deveni un model. Fără să arate ceva deosebit. Mai degrabă funcţionând discret, decât  jucând...

Acum recidivează. Căci, după ce  joc ne-au arătat grecii la acel 0-3 cu Columbia, ni s-au cam scos din atenţie. Apoi, avu un meci taxat ca mediocru cu Japonia. 0-0. Şi, iat-o ajunsă la  ultimul meci în grupă, atârnând de Columbia care şi-a făcut treaba: a bătut Japonia să o ţină minte: 4-1! Şi, fără steaua ei Falcao. Mai trebuia să facă şi ea, Elada ceva: să bată Coasta de Fildeş. Care până în minutul 90+3 era calificată la scorul existent: 1-1.

Şi, vine momentul acela de baftă chioară de plezneală al elenilor. Când se adună zeii şi cu dumnezeii lor de greci: primesc un penalty. Gratuit sau nu, a fost gol! Şi, iată-i în optimi. Băftos. Mulţumin frumos. Pun o întrebare: Noi, dacă ne calificam, ajungeam aici? Probabil că... poate.

Estimp, Italia pleacă ruşinos, cu tot efortul din ultimele minute ale meciului cu Uruguay, 0-1, ca îndoparea porcului în vederea asomării. De-odată cu Anglia, deja condamnată, care a făcut un jenant meci nul cu Costa Rica şefa grupei D. Ce vremuri trăim... Şi, uite aşa, Grecia antică e în optimi… Rezultatele astea ne duc la meditaţii filozofice adânci despre metafizica europeană pe tărâm brazilian. Anglia, Italia, Spania!!! Mergem înainte cu Grecia, Olanda, Germania, Franţa... mai ales cu Olanda.

P.S. Jenant Marius Mitran cu teama lui valahă de numele greceşti. La două mustăţi de el, Şelaru zice Cristodulòpulos, accent  pe al doilea ”o”. Corect. Iar el, căpos sau  obsedat, schimbă  pe ”u”... pùlos. Ce i-ai făcut, Gino, flăcăului ?