Jucătoarele din Iran, forţate să joace îmbrăcate din cap până în picioare
În Iran, fotbalul este un înlocuitor pentru tot ceea ce lipseşte şi, în primul rând, pentru libertatea după care tânjesc 70 de milioane de oameni. Iar, dacă pentru bărbaţii iranieni, a dormi noaptea la coadă în faţa stadionului pentru a prinde un bilet la un meci important este o practică frecventă şi femeile iranience fac orice pentru a fi aproape de sportul pe care îl iubesc.
Odată cu revoluţia islamică din 1979, fotbalul feminin a fost interzis în Iran. Motivul? Echipamentul nu corespunde normelor religioase potrivit cărora o femeie trebuie să-şi acopere în întregime corpul, atunci când iese pe stradă sau când practică, în public, orice fel de activitate, fie şi ea sportivă.
A trebuit să treacă mai bine de 14 ani de la revoluţie pentru ca femeile să primească din nou dreptul de a da cu piciorul în minge. În 1993, după mari presiuni făcute de organizaţiile ce luptă pentru drepturile femeilor, s-a organizat un campionat pentru reprezentantele sexului frumos. Totul s-a desfăşurat sub un control strict, într-o sală acoperită, unde accesul bărbaţilor sau a camerelor de luat vederi a fost interzis.
Zece formaţii au participat în această competiţie, iar după alţi opt ani, în 2001, Ministerul Educaţiei şi Sportului a aprobat formarea unui campionat oficial de futsal pentru femei.
Iraniencele au fost cuprinse şi mai tare de "Febra Fotbalului" după succesele naţionalei masculine, care s-a calificat la Campionatele Mondiale din 1998 şi din 2006. Visând să-şi imite idolii precum Ali Daei sau Ali Karimi, iraniencele au presat guvernul să permită formarea unei naţionale, care să-şi desfăşoare meciurile pe iarbă, în aer liber, şi nu într-o sală de futsal.
Iar eforturilor lor au dat roade! Din 2005, Iranul are şi o naţională feminină de fotbal în care însă jucătoarele intră pe teren acoperite din cap până în picioare! Ea a obţinut locul doi la chiar primul turneu internaţional la care a participat, Campionatul Ţărilor din Vestul Asiei. Această performanţă s-a repetat doi ani mai târziu.
În ambele turnee, iraniencele au fost învinse de naţionala Iordaniei ale cărei jucătoare, deşi de religie islamică, poartă un echipament normal. Având în vedere succesul de care se bucură fotbalul în rândul reprezentantelor sexului frumos, guvernul iranian a aprobat construirea unui stadion de 40.000 de locuri destinat femeilor.
Regulile jocului rămân însă neschimbate: fotbalistele trebuie să intră pe teren complet acoperite, iar accesul bărbaţilor pe arenă este interzis.
Singura dată când iraniencele au putut asista la un meci de fotbal a fost în 2005, la partida Iran - Bahrein, meci care a consfinţit calificarea perşilor la Mondialul din 2006. La intrarea în stadionul "Azadi", peste 100 de femei au oprit maşina preşedintelui de atunci, Mohammad Khatami.
Obligaţiile femeii în Islam
- să-şi menţină tot timpul castitatea. Nu trebuie să aibă relaţii extra-maritale - să se îmbrace modest şi să poarte Hijab (basma de acoperire) când iese undeva - nu are voie să poarte haine bărbăteşti - să crească copiii conform nevoilor Islamului
- poate lua de soţ un singur bărbat, pe când un bărbat se poate căsători cu patru soţii - nu se poate căsători cu un nemusulman, pe când un bărbat, da - partea de moştenire este mai mică decăt cea a bărbatului
Amenzi şi suspendări după un meci între femei şi bărbaţi
În 2007 un imens scandal a zguduit fotbalul iranian. Oficiali ai clubului Esteghlal Teheran au organizat, în mare secret, un amical între echipa feminină a clubului şi cea masculină de tineret.
Băieţii au câştigat cu 7-0, însă la câteva zile după meci autorităţile au intrat în posesia unor imagini din timpul partidei filmate cu telefonul mobil.
Consecinţele? Esteghlal a fost nevoită să-şi desfiinţeze formaţia feminină, iar mai mulţi oficiali ai clubului au primit suspendări între şase luni şi un an, fiind amendaţi cu sume cuprinse între 2.000 de dolari şi 5.000 de dolari.
