32 de ani de când Ioan Luchian Mihalea a fost omorât cu bestialitate. Amintirile „nașului” Octavian Ursulescu: „M-a salvat Oanță...” Ce scrie pe crucea lui din Bellu
Ioan Luchian Mihalea, fost dirijor, compozitor și fondator al grupurilor „Song” și „Minisong”, avea doar 43 de ani, când a fost găsit, fără suflare, în propriul apartament. Au trecut 32 de ani de la crima care a înspăimântat o țară întreagă, însă mormântul lui din Cimitirul Bellu este și acum acoperit cu flori, semn că nu a fost uitat. În exclusivitate pentru Click!, prezentatorul de evenimente Octavian Ursulescu ne-a povestit cu nostalgie despre colaborarea avută cu Ioan Luchian Mihalea.
„Pereţii apartamentului au stat murdari de sânge multă vreme”
Ioan Luchian Mihalea a fost înjunghiat și strangulat cu două cabluri, cei doi asasini fiind condamnați inițial la închisoare pe viață. Au fost însă eliberați în 2015, respectiv, 2016. Hortensia Radici, femeia care l-a găsit mort pe artist, în propriul apartament, susține că în „casa groazei” n-a mai putut locui nimeni, chiriașii fiind puși pe fugă:
„Pereţii apartamentului au stat murdari de sânge multă vreme, iar hainele lui Mihalea nu au fost luate din casă, deşi acolo locuiau chiriaşi. Multora le-a fost scârbă să stea şi din cauza asta”, povestea femeia, conform Historia.ro.
„În apartamentul groazei se aud zgomote ciudate”
O altă vecină din bloc, Emilia Petre, declara, la ceva vreme după decesul muzicianului, că în casă se aud adesea zgomote ciudate:
„Pentru că nu mai locuieşte în Bucureşti, proprietara casei, Adina Popescu, fosta soţie a lui Mihalea, m-a împuternicit să colectez eu banii de la chiriaşii de la apartamentul 9. În toţi aceşti ani de după 1993, niciunul dintre cei care au locuit acolo nu a rezistat mai mult de o lună. Se auzeau zgomote ciudate”.
Ce scrie pe crucea artistului, din Cimitirul Bellu?
La mormântul lui Ioan Luchian Mihalea, din Cimitirul Bellu, din București, lumea aduce mereu coronițe și buchețele de flori și sunt aprinse lumânări, pentru odihna sufletului artistului, care a părăsit această lume mult prea devreme. Pe cruce sunt scrise câteva versuri emoționante:
„Soră floare frate spine/, Faceți-mă și pe mine/, Să nu simt, să nu mă doară/, Să învăț de la izvoară/, Să tot cânt și să tot curg/, De din zori, până-n amurg/,De din zori până-n chindie/, Din vecie, în vecie...".
Octavian Ursulescu, amintiri cu „Oanță”, din turneele prin țară
Vestitul prezentator de evenimente Octavian Ursulescu ne-a povestit despre „Oanță”, așa cum mai era numit Ioan Luchian Mihalea. La un moment dat, chiar i-a întins o mână de ajutor, pe plan profesional:
„Cei care au fost alături de el și sub bagheta lui în celebrul „SONG” au infinit mai multe amintiri. Dar l-am prezentat de atâtea ori în mari spectacole, așa încât zâmbetul și energia emanată îmi sunt și acum prezente în memorie. Astfel, am petrecut câteva zile frumoase la festivalul de muzică ușoară de la Amara, unde fusese invitat în juriu, iar eu eram firește prezentator.
Apoi nu voi uita un Revelion cu care m-a blagoslovit Doru Octavian Dumitru la începutul anilor 90. Promisese că va susține programe la Târgu-Ocna și la Slănic-Moldova, împreună cu mine și cu un cântăreț din zonă, Costin Ursan, dar cu câteva zile înainte și-a aranjat ceva mai avantajos, în SUA. M-a convins totuși să merg, punându-mi la dispoziție Oltcit-ul său (Dacia mea era la Service): „Pornește mai greu, dar să insiști...”.
„Oanță a fost singura lumină a acelor zile!”
A fost un coșmar pe toate planurile, trebuia să dau la cheie un sfert de oră, mi-era teamă că rămân pe acolo, erau zăpadă și frig, dar mai ales a fost penibil din punct de vedere artistic – îl prezentam pe Ursan, ce soliști mici mai erau pe acolo, povesteam câte ceva de la festivaluri, mai încercam o glumă, dar oamenii doreau să se distreze de Revelion cu „Regele umorului”, cum anunțau afișele...M-a salvat însă „Oanță”, a fost singura lumină a acelor zile, era la Slănic cu gașca lui formidabilă, m-a invitat să mă alătur lor, am colindat toată stațiunea și n-a mai contat nimic...”
Octavian Ursulescu, nașul grupului muzical înființat de Ioan Luchian Mihalea: „Eu i-am numit Cvintetul vocal Luchian”
Octavian Ursulescu e mândru că el a fost nașul grupului vocal masculin al lui Ioan Luchian Mihalea, atât de valoros, la acea vreme:
„Cei 5 artiști au venit la ediția a XI-a, a concursului TV „Șlagăre în devenire”, în august 1983, ediție desfășurată pe litoral și intitulată „Vară românească”. Titus Munteanu se gândea cum să numim grupul și atunci am propus „Cvintetul vocal Luchian” – și așa i-a rămas numele. Cu piesa „Au venit vacanțele” de Dan Dimitriu cei 5 au cucerit Premiul Tinereții și, totalizând 69 de puncte, au fost la un pas de premiul cel mare, al Juriului, care a revenit, cu maximum de puncte, 70, marelui șlagăr „Ce mică e vacanța mare” de Ion Cristinoiu.
„Oanță a fost atașat de concursul „Șlagăre în devenire”
De fapt, a fost prima apariție în această formulă a grupului lui Ioan Luchian Mihalea și nu întâmplător ea a avut loc la „Șlagăre în devenire” (am prezentat toate cele 21 de ediții, din 1980 până în 1987), fiindcă „Oanță” a fost atașat de acest concurs important, participările sale fiind de fiecare dată remarcate. Prima a avut loc în aprilie 1981, la ediția a IV-a, când melodia „Jocul până la stele” de Ionel Bratu Voicescu (fostul baterist al formației Sincron), pe versurile poetului George Țărnea, a cucerit Premiul Tinereții, în interpretarea minunată a lui Ioan Luchian Mihalea alături de copilul Cătălin Munteanu.
Cât de premiat a fost cu Grupul „Song”!
Celebrul amfitrion de evenimente duce dorul acelor vremuri și chiar și-ar dori să revadă vechile filmări din TVR, cu Ioan Luchian Mihalea:
„Ce bine ar fi să mai existe pe undeva la TVR filmarea, a fost un moment absolut emoționant. În aceeași formulă cei doi au fost și la ediția a VIII-a, în octombrie 1981, cu piesa „Jocul”. Între acestea, însă, marea lovitură, la ediția anterioară, în septembrie, la Costinești – Premiul Juriului cu grupul SONG, cu „Mamaia, Mamaia” de Horia Moculescu.
Obișnuit de-acum cu Premiul Tinereții, Cvintetul vocal Luchian a recidivat la ediția a XIII-a, cu maximum de puncte, 12 ( votau în direct redactorii de la 4 posturi regionale de radio), cu piesa „Pentru noi, pentru voi, tinerii” de Dinu Giurgiu.
Album omagial Ioan Luchian Mihalea
La ediția a XIV-a, „Primăvara tinereții noastre”, în mai 1984, Ioan Luchian Mihalea a dat viață extraordinar, alături de duetul Stereo, melodiei „Cântec de primăvară”, de Jolt Kerestely, fiind din nou, cu 69 de puncte, la un pas de cel mai important premiu
Fosta membră a corului SONG, Luminița Velciu, de la TVR, a îngrijit un excepțional album omagial Ioan Luchian Mihalea, lansat acum 2 ani, la Zilele Europene ale Patrimoniului de la Giurgiu”.
Ioan Luchian Mihalea a făcut duet și cu Mihaela Runceanu: „Ce duet formidabil!”
Octavian Ursulescu și-a amintit de un moment muzical emoționant, din cadrul unui concurs muzical, unde Ioan Luchian Mihalea făcuse un duet de excepție cu Mihaela Runceanu, solista care a avut un sfârșit la fel de tragic, fiind ucisă în propria-i casă:
„În juriu erau 7 specialiști, totalul maxim fiind deci 70. Revanșa a venit în același an, la ediția a XVI-a, „Toamnă românească” (fiecare ediție avea o tematică propusă autorilor), de această dată cu Cvintetul vocal Luchian: piesa „Toamnă blândă românească” de Ionel Tudor a împărțit Premiul Juriului cu „Un buchet de crizanteme” de Jolt Kerestely.
La ediția a XIX-a, Ioan Luchian Mihalea a cântat alături de grupul Start „Cântec de pace”, iar la ultimele două ediții a dovedit încă o dată că este o emblemă a concursului. La penultima ediție, în noiembrie 1986 a cântat alături de Mihaela Runceanu (ce duet formidabil!) „Cântec de seară” de Ionel Bratu Voicescu, iar la ultima, în decembrie 1987, în duet cu Elena Cârstea – „Cântec de viață și dragoste” de Dragoș Nedelcu”.
A fost și profesor la o facultate de music-hall
Ioan Luchian Mihalea a fost și profesor, alături de Stela Popescu, la o facultate de music-hall:
„Dar nu numai cu corul SONG și la „Șlagăre în devenire” Ioan Luchian Mihalea și-a pus amprenta talentului său excepțional (a fost, de altfel, profesor la o facultate de music-hall alături de Marius Țeicu, Stela Popescu, Alexandru Arșinel). Astfel, a lansat la festivalul de la Mamaia melodii de neuitat cum ar fi cele compuse de Dan Stoian („Să iubim planeta albastră”, cu Cvintetul vocal Luchian, „Visul etern românesc”) sau Dumitru Lupu („Și vom trăi” – în duet cu Viorela Filip).
„Opriți-vă cu o floare pentru neuitatul Oanță!”
De aceea ar fi frumos și firesc ca numele lui să fie evocat, alături de acela al altor dispăruți iluștri, pe scena festivalului de pe litoral. Probabil la TVR nu mai există filmări de la „Șlagăre în devenire”, n-am văzut nici o reluare (eu oricum n-am nici o secvență!), în schimb am avut grijă, împreună cu colegii mei din comisie, ca numele lui Ioan Luchian Mihalea să figureze la loc de cinste alături de toți dispăruții din muzica românească, la Monumentul Muzicii Românești. Pe Bd. Iuliu Maniu, lângă Inspectoratul Muzicilor Militare, veți vedea de departe o uriașă Cheie Sol: opriți-vă cu o floare, o candelă și mai ales cu un gând bun și pentru neuitatul ”Oanță”, a mai adăugat Octavian Ursulescu, exclusiv pentru Click!
