Alex Vasilache, ziua la spital, seara pe scenă: „Parcă fac jonglerii cu farfurii”
De la spital, la „bal” și invers. Cam așa se desfășoară, la propriu, viața lui Alex Vasilache, solistul trupei Jukebox. În 2020, anul pandemiei și al restricțiilor, s-a reinventat și s-a apucat de o pasiune mai veche – medicina. A luat examenul, astfel că din ianuarie 2021 este medic rezident la Institutul „Matei Balș” din Capitală. Nu a renunțat nici la muzică.
„Eu am terminat Facultatea de Medicină în 2001, dar deja cântam, începusem să-mi câștig existența din muzică. M-a luat valul cu muzica și mi-a plăcut prea mult ca să renunț la ea. Dar medicina a rămas acolo o a doua pasiune. La începutul lui 2020 a venit peste noi o pandemie care ne-a anulat toate concertele. Atunci am decis să profit de timp și să învăț pentru rezidențiat. Până acum nu avusesem niciodată timp să iau o pauză atât de lungă de la tot, inclusiv de la familie, pentru a putea învăța. Contractul a început la 1 ianuarie 2021 și îmi place la nebunie. Simt că acolo e locul meu, în afară de scenă”, ne povestea Alex Vasilache în urmă cu 7 luni. Abia începuse să îmbrace halatul de medic și era entuziasmat.
Este medic rezident la Institutul „Matei Balș”
Tot atunci ne promitea că nu va renunța niciodată la muzică și că, de îndată ce situația o va permite, va relua concertele. „Le voi face în paralel, cu maximă responsabilitate. De cântat nu mă pot lăsa, e un virus de care nu scap prin... vaccinare”, spune Alex. Și iată că a reușit! Din mai a reînceput spectacolele pe scenă și până acum a cântat aproape în fiecare weekend în București și în țară. Majoritatea au fost evenimente private. Vineri, 13 august, de la ora 19.30, Jukebox împreună cu Julie Mayaya cântă la Brezoi, la Summer Camp. Iar pentru toate aceste concerte se pregătește ore în șir în studio. Când are timp să le facă pe toate? Joi dimineața, în drum spre serviciu, artistul ne-a acordat un scurt interviu în care ne-a povestit cum s-a schimbat viața lui în pandemie.
CLICK!: Cum te simți în postura de medic? Ești deja de o jumătate de an la „Matei Balș”.
Alex Vasilache: Acum sunt într-o perioadă în care fac rotație de stagiu, merg în mai multe spitale pe secțiile de medicină internă. Azi, de exemplu, sunt la Spitalul Panduri. În continuare merg la Balș pentru gărzi, e spitalul de care aparțin. Programul variază, nu sunt zile identice. Pe lângă spital, e nevoie și de studiu, când ajung acasă. Trebuie să citesc cu pixul în mână.
Te recunosc pacienții? Te roagă să le cânți?
Mă mai recunosc, unii îmi cer și uneori mai fredonez ceva, ca să le descrețesc frunțile, dar nu prea mult, să nu amestecăm lucrurile. Bolnavii de COVID nu au neapărat nevoie de muzică, însă cu siguranță apreciază un zâmbet, o vorbă bună.
Ce cazuri te-au impresionat cel mai mult?
Ce m-a șocat cu adevărat este diferența dintre ce văd când merg pe secția de terapie intensivă COVID, prin ce trec oamenii ăia, și viața de afară. Când ies din spital și deschid Facebook-ul, parcă e o altă realitate. Mă mai impresionează pacienții care ajung prea târziu la spital, care au căutat să se trateze singuri acasă, de teamă că în spital îi omoară medicii. De multe ori, pentru ei nu se mai poate face nimic.
Ai vrea să le transmiți ceva românilor, să le dai un sfat?
Mi-e greu să dau sfaturi pentru că, după cum vedem, oamenii s-au împărțit în două tabere, parcă suntem într-un conflict religios și într-un dialog al surzilor: fiecare e convins că are dreptate și orice sfat venit din tabăra adversă e respins din start. Încerc să-mi păstrez empatia, să mă pun în situația fiecăruia și să înțeleg de ce gândește așa.
Te așteaptă acasă doi copii. Cum reușești să te împarți între spital, scenă și familie?
În principiu, dimineața sunt la spital, după-amiaza ajung acasă să mai învăț, petrec timp cu familia... copiii mă iau de nou când mă văd și vor să stăm cât mai mult împreună. În multe seri sunt la repetiții sau mai plec în țară la concerte... Practic, mă împart în trei. Sunt momente când mă simt obosit, când parcă fac jonglerii cu farfurii. Știi, ca să le menții în aer trebuie să te duci la fiecare pe rând și să le acorzi atenție. Cam așa mi se pare că e viața mea. Dar toate îmi plac foarte mult și mă pasionează. Am noroc că familia mă susține enorm de mult în toată nebunia asta artistico-medicala. În plus, mereu m-am considerat norocos că am reușit să-mi transform în job pasiunea pentru muzică. Acum, iată, am ajuns să mă dedic ambelor pasiuni și mă simt bine în amândouă lumile din care fac parte. În momentul acesta mă interesează să fac față fiecărei zile. Nu îmi mai fac planuri pe termen lung. Pandemia ne-a arătat că oricând se pot schimba.
