Alina Sorescu și Alexandru Ciucu: „A avea copii este o aventură. Nu ştii cum va fi…“
Au deja acasă o fetiţă, dar barza le va aduce în primăvară încă o mică prinţesă. Una cu care micuţa Carolina abia aşteaptă să bea ceaiul şi să-şi împartă toate păpuşile.
Pe Alina şi pe Alex i-am văzut păşind spre altar, devenind părinţi şi bucurându-se de primul lor copil, Carolina. Iar, la opt ani de când a început povestea lor, îşi vor ţine în braţe al doilea născut, tot o fetiţă. În aşteptarea marelui eveniment, ce va avea loc prin aprilie-mai, o sărbătorim pe mezină, care tocmai a împlinit doi ani, dar şi pe patriarhul familiei, care a schimbat prefixul pe 2 februarie. O dublă aniversare care a prilejuit un pictorial dulce, la fel ca basmul pe care-l trăiesc.
Cum e la a doua sarcină?Alina: E un paradox: e mai ușoară pentru că sunt eu mai relaxată și știu ce urmează, dar e mai greu pentru că o am și pe Carolina, care e încă mică, mă solicită și are și ea nevoile ei la care trebuie să fiu atentă. Aşa că sunt un pic mai obosită din punct de vedere fizic. Altfel, sarcina evoluează foarte bine.
Ești mai curajoasă, de data asta?Alina: Nu neapărat curajoasă, cât mai liniștită pentru că știu care sunt etapele prin care voi trece: ştiu că voi face cezariană din nou, pentru că așa am născut și prima dată și nu e indicat să risc acum să nasc natural, știu că o să-mi fie greu câteva zile după care o să uit totul (râde), știu ce înseamnă procesul de alăptare, care mi se pare chiar mai complicat decât nașterea în sine, pentru că e de lungă durată și te solicită foarte mult. La prima sarcină nu știam lucrurile astea și, oricum, n-ai de unde să știi până când nu le trăiești.
Ce te sperie cel mai mult?Alina: Mă macină, mai curând, gândul că fetițele nu se vor înțelege. Nu știu cum o să fie momentul în care cea mică o să vină acasă, iar Carolina va constata că avem un bebeluș care a venit și nu mai pleacă. Sunt curioasă cum se va adapta.
Dar aţi pregătit-o pe Carolina, între timp…Alina: Da, dar e încă mică, va avea doi ani şi patru luni când o să se nască cea de-a doua fiică, dar încerc să profit de faptul că încă n-a cunoscut ce e aia gelozie sau concurenţa care se iscă între copii. Adică, o văd că e bucuroasă când vede alţi copii, e generoasă cu jucăriile şi e foarte mămoasă şi grijulie, dă de mâncare la păpuşi, ceea ce am încercat să extrapolez către bebeluşul pe care-l am în burtică. Aşa că acum e grijulie şi cu mine. Îmi spune: „Mami, papa bebe“. (râde) Adică îmi dă să mănânc, îmi dă să beau din apa ei, îmi mângâie burtica… Iar eu încerc să intru şi în nişte jocuri de rol, de exemplu ne facem că legănăm bebeluşul, îl pregătim pentru culcare, ca să dezvolt în ea plăcerea de-a fi soră mai mare. Şi cred că are calităţi pentru a fi o soră bună.
