De profundis Gil Dobrică
Duminică 14 feb., Gil Dobrică ar fi făcut 70 de ani... Generaţia primilor rockeri - a crescut cu el. Alţii l-au descoperit în ’90. Ultimul bum cu el, - din păcate, dar nu şi din nefericire, fu clipul pentru un telefon mobil. Unde cânta o strofă din ”Hai acasă!” hit american, ”Country Road” al lui John Denver. Asta l-a readus în centru... Venit de la Craiova, locuia la Teatrul Bulandra-Izvor. În cabina marelui Marin Moraru. Gil făcea parte - cu succes fabulos - din ”Muzică şi poezie-1”. Se juca la sala Icoanei. Regia Valeriu Moisescu. Cu Caramitru, Pittiş, Mimi Caragiu, Sfinx cu Dan Aldea. Monstruos Gilache, cu jocul lui de scenă! Tinerii spectatori făceau dependenţă de acel spectacol. Studentul, care eram atunci, a văzut reprezentaţia de peste 30 de ori. În cabina din Izvor, în nopţile triste, de sărăcie, Gil a scris textele pentru cântecele americane favorite. Country Road, John Denver- Hai Acasă! Sittin’ on the Dock of the Bay, Otis Redding- Stau pe cheiul din port ş.a.
Deşi celebru, Gil nu a apărut la TVR decât de vreo două ori până în 1990. O ruşine! Secvenţial, în câteva filme artistice româneşti, a căror acţiune se petrecea pe Litoral. Era precum trupa Phoenix. Cu cât mai ascunsă, cu atât mai iubită. Gilache era Regele Barurilor. De pe Litoral şi din Bucureşti. Atât i se permitea. Marea dezamăgire i se consuma an de an. Căci, pe Litoral se nimerea câte un ştab din RTV. Care, ”beat” de programul lui Gil, cu repertoriu din Ottis Redding sau Ray Charles, se apuca, aşa machit, să-i promită că va apărea la TVR. Aiurea. Nici R nici TV... Cât i-a trebuit lui Gil să cânte pe Litoral, la Poiana Braşov, baruri bucureştene, Călăraşi, Slobozia, Brăila, să ajungă o mare vedetă. Fără Radio, fără TV !!! Nu uitaţi asta, copii! Mai făcea turnee cu Rapsodia Română - secţia pop - la spectacolele aranjate de subsemnatul. Popularitatea acestui ”proscris rtv ” era şi rămâne o minune.
Prietenia cu el era la fel. OM. Punct. Fiul meu s-a pozat cu coperta albumului lui ”Nenea Gi’ Dobică”, mai mare ca el. L-am iubit, cu toată familia. Ne este dor de el. Dar nu uit un lucru: Gil rămâne nu numai al meu... Al nostru. Dacă trăia îi uram: La mulţi ani, Tizule. Aşa ne ziceam unul altuia. Ca orice Gheorghe niţel oltean...
