Dragă Adrian Enache,
Eşti mereu în centrul atenţiei lumii mondene. Ba un show, ba un eveniment monden, ba o nuntă secretă ascunsă prin Balkania.
Ba o aventură galantă, ba un divorţ. Ba o plecare de la domiciliu. De parcă cucul are cuib stabil. Ba o ieşire de entuziast pentru Oţelul Galaţi, cea mai păguboasă campioană din istorie.
Care acum cred că-şi dă cu tesla-n coaste, că a luat campionatul cum l-a luat. Cum l-a luat? De o manieră categorică. Incontestabil. Un titlu de milioane. De euro. Hai , fără plural: doar de un milion.
De euro. Regret pentru charisma ta, priza ta, imaginea aia simpatică de "I'm just a Gigolo" tomjonesian: ai luat ţeapă! După viaţa unui campionat din ţară, vine un purgativ decont. Moment al adevărului: Liga Campionilor. Dar să lăsăm fotbalul...
Eşti incurabil, fantastic! Tu eşti bolnav de frumos. De frumosul feminin. Nebun după F M I!, cum cântai odată. Ai pe dracu-n tine. Un drăcuşor amator - ce zic eu, profesionist! - de carne proaspătă,acoperită cu piele catifelată de virgină.
Ai foamea de epidermă fină; de urechiuşe catifelate pe care răsuflarea ta să le revolte; de blonde, brune, roşcate, de femei, de eternul feminin. Tu nu eşti de legat la gardul căsniciei. Tu nu poţi să fii constant şi fidel.
Ai viermele cucului şi pe dracu-n tine. Care nu te lasă. Nu-ţi dau pace. Nici dracu', nici viermili... Când doarme unu', sare celălalt. Apropo şi de depoziţiile recente ale amicilor, inclusiv prezenta misivă, îmi aduci aminte de o rudă.
Care a fost căsătorită de şapte ori. Cu şase femei. La ultima a fost recidivă... Ei, bine asta, ultima, îmi spunea că o înşală. Şi numai ce apare el şi o întreabă despre ce vorbeam; de faptul că mă înşeli. Auzi, draga mea, spune el, când ne-am luat, nu ştiai că eşti a cincea nevastă, credeai că mă potolesc la tine...?
Aşa eşti şi tu Adi, ai în sânge meseria de lover. Cum pe vremuri partidul creştea revoluţionari de profesie. Aşa şi tu Cordaci de geniu. Şi, care e vina ta? Niciuna. Aşa e naturelu' tău. Nu te mai schimbi nici la 100 de ani. Căci şi atunci ai să-ţi uiţi proteza la alta...
Adi, convinge lumea că eşti aşa cum spun eu şi zi-i să te lase-n pace. Poate că de asta te iubeşte EA. Aşa te place. Oricum, tu n-ai să mori Acasă. Sau ca un călugăr din vechiul schit: "doi oooooochi albaaaaaaştri..."
Zic zău!
George Stanca, pamflet
