Dragă Andreea Marin,
Am aflat! Se știe! Vai! Nu! Te rog! Te implor! Te conjur, dragă doamnă Zână TV a nației! Ne-au ajuns un divorț misterios de un actor-junior ancorat cu alta-n viitor…; apoi, un amor cu un turc amator… de zestre! Dar, de fapt, ce prostii zic eu? Toate apelurile mele sunt degaba. Inoperante. Vox clamantis in deserto… îmi bat tastatura de pomană până ce răgușește și ea. Fapta-ți e deja comisă. Decisă. Scrisă.
După ce că presa ne-a înnebunit cu faptul că ai un nou iubit, acuma vine și bomba, vine taifunul - vei avea un copil! Cu el. Tu îți dai seama ce ne faci? Ce se va întâmpla cu poporul muncitor și de bârfe amator? E drept, că nu-i chiar toată populația așa. Mai sunt și polit-fraieri: Manipulimea se cheamă… Dar zic măcar despre cei ce se îndoapă, nutresc cu știri mondene. Mondenofagii nației? Ce le faci tu lor? Ce ne faci tu nouă? Implicit. Oamenilor normali. Ca mine. Inși care te respectă pentru cariera ta tv, carismă, pentru profesionism și nu pentru viața privată cu care faci ce vrei… și chiar faci ce vrei… Prezic - va ploua cu evenimente ultamarine, andeeamarine...
Dau cu presupusu‘: ”Diva naște, o face cu cezariană sau nu?” Sexul copilului - “e tot fată/băiat?”, ”Tatăl la maternitate”, ”Ce zice ex-ex-ul marele actor?” Ce înghesuială, ce mêleè de presă! Cozile ceaușiste când se dădea Ness-cafè sunt iaca, o bagatelă… Zău, Diva mea favorită, ba chiar singua mea divă, nu te mai potolești…? Nu ne mai lași să respirăm? De altfel, Andreea Marin, cred că pricepi, lamentările mele de mai sus sunt retorică pură. Ba, aș zice, și nițică literatură. Numai că eu fac exrciții de stil.
Din păcate, noi românii nu prea avem vocația marelui roman. De anvergură. ”Mitici” ne zicea greco-albanezul Caragiale. Miză mică. Noi, ei, boboru’, presa îți ronțăie detalii mici, uneori meschine, ale vieții. Și, nu numai ție, nu ești singurul destin. Estimp, popoare cu miză mare au și prozatori ca atare. Llosa, Houellbeq, Vodolazkin... Destine demne de urmărit ce la noi se consumă la kil, în doze mici de timp le ei devin eroice. Nimeni nu scrie Marele Roman la noi! Căci unele excepții celebre ale vieții artistice, tv, literare, sportive, politice - oohhhoooo! - și alte alea, devin la noi doar can-can! Niciodată roman! Caută-ți, Divo, scriitorul care să-ți ilustreze viața. Să introspecteze psihicul tău particular, să te priceapă și să te explice. Repet ideea - ar trebui și puțină ficțiune pe-aici. Ca-n Llosa... Iar viața, viața-ți plină de spectacolul uman se poate ordona, estetiza, romanța...
La noi presa e mai tare ca literatura. Avem mai multe Coane Chirițe decât Karenine. Se merge mai mult pe ovary decât pe Bovary... Prea multe mini-novele. Schimbă tu registrul, Divă!
