Dragă Cătălin Moroşanu,
Chiar, mă uimeam şi eram intrigat, la început, ce legătură ar avea meseria ta, ocupaţia ta de bază: kaftul, oasele rupte şi sângele din K1, cu graţia dansului, cu valurile imaginare din vals, cu cvasi-atingerea sex-insinuată a tangoului, sau chiar cu ţâpuritura moroşenească, poate numai când ea spune: "Ai cuţât, cuţât, cuţât, ghe tri ori ti-am ascuţât, mă!" etc.
Ai dovedit cât contează în plan moral-volitiv un sport. Ai făcut, culmea, o propagandă excelentă, nu pentru dans, ci pentru sport. De-aş fi ministrul sporturilor - dar mai are "guvernul Bociu" aşa ceva? - te-aş decora cu "Meritul Sportiv". Zău! Ai dovedit voinţă, perseverenţă, tenacitate, ambiţie; ai deprins măiestria la dans, adaptarea la inedit.
Ai învins! Eşti campion şi la dans! La meciul cu Zimmermann, de Sf. Constantin şi Elena, te rog să "dansezi" la fel de bine; să fii graţios în mişcări; să dai palme cu picioru' la fel de iute pe cât te-ai mişcat la dans; să ai un suflet la fel de negru precum ai fost colorat la concurs; să rupi tendoanele, peroneele, tibiuţele şi mandibulele adversarului!
Ca la Dpt. Vreau un dans însângerat, ca vinul ce-ţi poartă numele, executat cu graţia cu care ai dansat samba. Să sperii aerul din jurul adversarului tot aşa cum l-ai mângâiat la dans. Să sperii fluturii, muştele şi praful din jurul lui Errol. Muşcă-l de nas, Moroşene! Taaaaan-go!
Mâine, despre Cornel Patrichi
George Stanca
