Dragă Corina Dică,
În calitatea ta de soție a lui Nicolae Dică ai dat dovadă de discreție. Până acum. Dar, ceea ce ai comis zilele astea mi se pare capital. Și, tragi-comic... Uneori mă gândesc la soarta voastră, a soțiilor de vedete. Sau ar trebui să adaug și opțiunea victimelor. De ce nu ai luat și tu un politruc, un avocat, arhitect, patron de mezeluri, un fermier și te-ai cantonat la un fotbalist! Poftim, deh!
Dar ei, fotbaliștii, au farmecul lor ca soți. Îndeobște, se arată ca buni familiști; se fotografiază cu bradul de Crăciun și cu copiii în brațe. Dedică goluri copiilor/soției, niciodată soacrei... scriu pe maieul de corp numele copiilor... Să plângi, nu alta. Dar, se pare - așa se relevă din reacția ta - că ei sunt și duplicitari. Unii dintre ei. Altfel, cum să te bagi tu pe telefonul soțului, pe WhatsApp și să dai un anunț trăsnet. Minunat, coroziv, dar și ofensiv, că deh, ești soție de atacant… Mor dacă nu-l redau întocmai. ”Pentru toate curvele… Jocul s-a terminat! Soția”. Genial. Sincer. Scurt. Nervos. Direct. La obiect. Ca o rachetă, că tot e Dică în zona militară. Distrugător! Ce să înțelegi mai mult? Deși, eu am priceput că aici nu este vorba de un plural, când zici - scuzați - ”curvelor!”. E clar un singular. Care la o căsnicie, o țintă insistentă e mai periculoasă decât zece pluraluri…
Păzea, Dică! Ce zice patronul de creștinismul tău cam subțire? Dar, clemență, Doamnă! Lumea fotbalului, vizibilă, unde pe lângă glorie și notorietate mai sunt și bani mulți, are fauna ei. Băieții... băieți! Că, oameni suntem, în majoritatea cazurilor fotbaliștii - excepție, câțiva ”prinți” vremelnici - sunt stresați, gresați, asaltați de tot felul de dive, divuțe, fufe, fâțe hormonale. Hormonofile, dar și arghirofile... Nu îi scuz, dar vă explic. Ați aflat cred, că gloria trece... așa că puțintică răbdare!
Apropo de faună, în cazul vostru, se remarcă Răpitoarele. De vedete. Căsătorite. Hultanele cu ciocu mare... Apropo, ciocănitoarea nu e răpitoare, dar folosește ciocul... Cotrobăind prin cataloage și vestiare am găsit-o pe cea mai periculoasă răpitoare. Cazuarul. Ce păcat că e un substantiv masculin. În fine…trăiește în Noua Guinee, Australia. Cum dracu a ajuns și la noi? Atinge 1,70 m și cam 60 kg. Ucide cu lovituri grele. Cum poate fi el ucis, nu scrie… Dar, animalul nostru, deși nu e pe gustul meu, e și frumos. Ce zic eu? E superb. Are un penaj atrăgător. Viu. Ademenitor. Exotic. Sexotic, aș zice...
Corina dragă, doamnă Dică, îți spun eu: precum samovarele sovietice din anii ‘50… ăștia trebuie stârpiți de mici! Mai ales… astea!
