Dragă Cristi Chivu,

Cristi Chivu

Eşti un norocos. În 2010 ai avut, profesionalmente, cele mai mari satisfacţii din viaţa de fotbalist.

Ai obţinut cu Inter, condusă de Mourinho, două mari trofee: campionatul Italiei şi Liga Campionilor. Ce altă bucurie ţi-ai mai fi dorit­!?

Ai fi vrut la Mondiale, dar asta nu a depins de tine, ci de un campionat care, priveşte-l şi înţelegi. Regele e gol, ştii povestea aia despre regele-n curu' gol...Era frumos să fii căpitan în Africa.

Nu a fost să fie. Dar, priveşte la poporul care nu ştie să-şi aleagă conducătorii, apoi tot el, duodenul valah, strigă "Jos!". Nu e treaba ta, numai că voiam să înţelegi că victoria lui Inter a fost asumată ca fiind şi una românească.

Eu eram cu Inter de pe vremea lui Herrera, ma non fanatico!, dar sunt români care au ţinut cu nerri-azzuri numai pentru tine. În disperarea unei naţii căreia i s-a pus sub târtiţă un butoi de pulbere, tu, Cristi, ai mai ostoit din durerea pensionarului sau lumpen-proletarului drojdier şi genocidist care-ţi pregăteau ştreangul, ca să nu mai apuce „nenorociţii ăia", ai lui Boc, să-i ia 15 procente din pensie.

Atunci când ai pus tricolorul pe tine, după precedentul creat de Mircea Lucescu, a fost un cutremur emoţional de gradul 8 prin toată ţara; până şi faptul că ţi-ai pus casca-n cupă, cască dobândită după o cumpănă a vieţii tale, a impresionat românul.

Dar, se pare că, în cazul tău, Dumnezeu îşi cenzurează adesea zarurile: ba îţi ia la El tatăl, ba îţi oferă o carieră mare; ba îţi arată moartea ţie, apoi îţi mai pune încă un îngeraş în familie.

Oricum, stai atento!, Pronia e cu ochii pe tine. La fel, cum este şi cu acest neam amărât şi blestemat să fie bou până la capăt, manipulat, regulat şi pauperizat.

Mulţumim Cristi, ai anesteziat o noapte din pre-moartea românului. Ce păcat că, apoi, se făcu lumină!

George Stanca