Dragă Cristi Chivu,
Și o fac pentru că te-am văzut azi-noapte abia, vorbind despre noi. Despre echipa Națională, români, România. Și, la un moment dat, ai avut tentativa, subconștientă, de a începe să plângi.
Te-ai abținut cu greu. Și ai dreptate când spui că noi românii ne zbatem în mocirlă; îmi imaginez ce trăiești tu în Italia când se vorbește cum se vorbește despre ai noștri; fie ei români, țigani, rromi, "rumeni" sau „romeni"(corect ar fi al doilea, cu desinența de la „romani", căci de la Roma ne tragem).
Apoi, pricep și poziția ta ingrată, de sandviș între prietenul Răzvan, căruia trebuie să-i fii devotat, și nașul tău, Ion Becali, constant și violent critic al selecționerului, având, desigur, argumentele sale. Unii ți-ai cerut să renunți la Națională.
Fă-o, decât să trădezi, să treacă mingea pe lângă tine, ca alții! Apoi, te apasă - parcă simt și eu asta - tensiunea meciului decisiv, cel de aseară, pentru o etapă a vieții naționalei lui Luce jr; care la acum când citești, miercuri, poate fi euforic, glorios. Sau înfrânt, la pământ, călcat pe grumaz.
Este, trebuie să recunosc, multă presiune pe tine ca sportiv, ca performer de talia înaltă sau în calitatea de căpitan și lider moral. Viața este cum este; nu uit că ai pierdut un tătic în floarea vieții - și a lui, și a ta! - că ești, vreau să afirm, un caracter încercat de Dumnezeu. De aceea, m-au intrigat lacrimile tale stăpânite, care au spus mai mult decât vorbele privind raportul celor două felii care te fac sandviș.
Și, m-a mai impresionat ceva la tine: sensibilitatea cu care ai rostit "cred în naționala României", cu lacrimi în ochi. E un semn discret, intrinsec al patriotismului tău.
Iată un termen, am mai spus, venit de la pașoptiști, trecut prin județul Eminescu și acum - compromis de bolșevici - fără valoare, socotit "comunistoid". Rămâi așa, Cristi! Vibrează la culorile roșu-galben-albastru și vei fi mereu iubit, adulat de românii care mai țin cu țara.
Deși e tardiv - vorbele mele-ți vin după meci - sper să nu fi intrat pe teren cu moralul de luni.
Sper că ai fost Fiară, Cristi!
George Stanca
