Dragă Cristi Chivu,
Ce să zic? Că e de bine fiindcă i-ai dat un pumn în meclă unui adversar? Și, ce pumn! Sunt mândru de el, zău! Care a declanșat o furtună, pe ceața asta ostil-românească: Mutu, hoții, bandiții, "zingari", criminalii etc. Oricum, nu ne mai au ei la suflet, dar nu despre asta este vorba, ci despre cauza gestului, despre impulsul lui ce pare semi-conștient.
Nu te-ai mai putut controla, dar cine e de vină, tu sau el, nu se știe mai precis cauza? Ți-a spus măscări, te-a jignit, înjurat de părinți, soție, familie, ce a făcut? Să nu uităm Cazul Zidane, mult mai vizibil, ostentativ și public, măcar că tu ai dat un upercut, scurtuleț, așa.
Dacă nu este nimic din presupunerile mele, se poate crede în explicația, acoperitoare și reală, a unor sechele de pe urma loviturii primită la cap. Dar aceasta poate fi o explicație neincriminatorie, reală, care te scoate cât de cât din cauză; o justifică medicul.
Dar care poate fi un semn de întrebare asupra stării sănătății tale, a validității tale pe teren. Asta mi se pare mai gravă. Căci, să nu uităm pe Hagi.
Cazul lui mă mai liniștește. Căci, după cum știm cu toții, tot pe finalul de carieră, la Galata, și chiar în competiții grele și importante, Gică începuse să aibă ieșiri necontrolate, să scape caii, să-l lase nervii.
O fi tot un simptom al oboselii psihice dintr-un campionat cu miză mare, un soi de răzvrătire a germenilor neputinței la un jucător ajuns spre crepuscul? Greu de stabilit. Oricum, ieșirea ta ulterioară, civilizată, lucidă, fără dubii, a fost benefică la imagine.
Poate că ai exegerat cu acea expresie "sono un uommo di merda" - mai dă-i în "merda" de macaronari! - dar oricum se impunea ceva cenușă-n cap. Și, una siceră, nu demagogică, așa cum convine temperamentului italian.
Ce m-a îngrijorat și aici, - iar asta se leagă de ce spuneam mai sus cu tensiunea nervoasă - au fost lacrimile tale, nestăpânite, aceleași de când vorbeai presei despre o despărțire de Națională.
Pe mine unul, ele m-au liniștit. Sper să fie doar o nevroză trecătoare. Trece și asta, dar până atunci vino la Națională, poate și cu Mutu, să se mai lege ceva. Ciao, in bocca lupo!
George Stanca (pamflet)
