Dragă Dan Bălan,
Capitală, nene! Nu pot să spun că, privindu-te şi audiindu-te, am ajuns la limita vomei superioare, ar fi un compliment. Dar de urinat nu m-am putut abţine. Mamă, cât am râs! Şi ce tupeu ai să apari pe scena unui viitor oraş european cu mii de spectatori, să vii pe scenă, muci, varză, zdrenţe!
În plus, cum spuneam de stările artistice pe care mi le-ai insuflat, inspirat - mai bine zis, mi le-ai duhnit - constat că ai virtuţi comice, băiete. Eşti tare de tot, trebuia să îmbrăţişezi cariera de actor comic! Aşa cum, pe vremurile legilor sovietice, beţivii nocturni bălăbănitori ca mata, îmbrăţişau stâlpii ca să nu cadă, şi să calce peste lege.
Pe legea mea!
Mă, e prăpădenie când dai tu acolo din gură, de zici că cânţi, ragi, tragi cântări! Dar tu ai tras alceva: o serie de chaturi de vodkă, poate; ai tras aşa, ca ultimul matroz, în ultima speluncă, din ultimul port din Kurile, plin de curve sifilitice şi absint puţind a closet.
Eşti unic, pe onoarea mea! Cu tine se deschide seria de "melodii blânde şi borânde". Că, sper, tu nu-i zici melodie lălăielii ăleia de drojdier genocidac, în care nu mai puteai sta pe picioare, te ţineai de pulpana propriei bluze.
Ce caterincă, ce kalinkă! Să fi fost palinkă?! Cine te-a împins pe scenă, nene, că şi ăla ar trebui împuşcat? Sau a fost la fel cum ai veniti tu: "împuşcat" pe scenă? Şi, cum ţi-ai permis, amatorule, să te îmbeţi în halul acela înainte de o prestaţie serioasă? Probabil că, pentru tine publicul era de doi bani.
Mai mult, l-ai pus şi pe primar într-o situaţie penibilă: aceea de a-ţi şi mulţumi. Te pomeneşti că, amabil şi naiv, ţi-a mai dat şi banii pe spectacol. Că spectacol a fost - de circ, cu animale machite - dacă eu era să micţionez pe covorul aztec din living.
De râs. Iar dacă ai luat şi banii, Dane, dă-le mă oamenilor paraua-ndărăt. E imoral! Sau dă-o Bisericii, care te-a afurisit. Ştii ceva? Donează toată suma unui spital de dezalcoolizare. Pe viitor poate ai nevoie. Penibilule!
George Stanca
