Dragă Dănuţ Lupu,
Dar, era să se petreacă o gafă de presă: colegii de redacţie mi-au arătat o fotografie în care erai tu alături de o "puştoaică blondă superbă", ziceau ei, şi recomandarea de a te executa; când mă uit, erai cu Mihaela, soţia ta, care arată ca-n vremurile când încă jucai tu fotbal.
Iată o întâmplare care să-mi amintească de tine, şi de tinereţile tale nebune!, când făceai cu mingea ce voiai, iar dacă erai mai cuminte, mai perseverent, nu ai fi ajuns departe de Hagi.
Dar aşa e când temperamentul nu te lasă. Oricum, îmi răsună şi acum în minte scandările tribunei Giuleştiului," Lupu-Lupu!", pe vremea cînd mascota alb-vişiniilor era un lup; scandări care se petreceau mai ales la loviturile libere de la 16-20 de metri de poarta adversă.
Știu cum puneai tu la vinclu mingile, cu mâna parcă, artă pe care eu o mai văzusem doar la Titus Ozon, care când executa, arăta cu degetul portarului unde o pune şi vorbea cu el: "crezi că ajungi până acolo? eu nu cred!"... şi lansa ghiuleaua.
Ai avut gloria la picioarele tale şi, în general, ai ştiut ce faci cu picioarele tale. Sigur, nu ai fost icoană de închinat, nici uşă de biserică, dar ai terminat frumos o carieră spectaculoasă.
Apoi, aş vrea să-ţi ştiu părerea despre puştii de azi, fotbalişti mai mult cordaci decât cu "craci", cu şuturi. Evident, mai slabi ca tine, dar cu fiţele cât locomotiva când urcă la pre-deal şi pufăie.
Deh, sunt doar gaze, dulci băşinuţe, fiţe şi iar fiţe. Dane, te rog eu spune-le tu ce au de făcut ca să împace şi capra din discotecă şi varza de pe păşune, căci dacă nici tu nu ştii cum e asta, atunci pot jura că Botezatu e Fecioara Maria.
Cât priveşte Cupa pierdută de ai mei cu Petrolul, acuma ştiu că nu tu ai pus botul.
Cam atât şi un sfat: ştiu că faci afaceri, dar găseşte timp şi fă-te profesor de şmecherii la fotbalştii ăştia geluiţi şi tatuaţi şi-n cur.
Eşti doctor şi e păcat să-ţi moară ştiinţa, iar dacă te ascultă, învaţă-i şi cum să dea cu piciorul în minge, măcar ca tine...
George Stanca
