Dragă Doru Tufiş,
Am aflat că azi este ziua ta, cum tu nu ai avut posibilitatea să afli când a fost a mea... Nu contează! Şi, mă bucur că o anumită parte a presei, ca să citez din politicianul tău favorit şi prietenul Ion Iliescu, a sesizat evenimentul.
Nu mă interesează ce vârstă faci, contează că te ştiu din anii ‘70. Te ştiu, nu ne ştim... Căci, personal ne-am cunoscut exact în iunie '73, când m-a trimis Păunescu să fac un jurnal de turneu rock.
Am tot stat vreo 7-8 zile. Căci, am ales turneul cu voi, "Romanticii!". Cuplată cu "Venus N"; acela cu Nicoleta-Păun, Mariana Şoitu, Ana Ţimbal săsoaica din Sibiu la orgă şi Suzana Georgescu, fenomenala, vocalistă. Pe ultima o deplâng şi acum când mă gândesc la ce voce unică a pierdut România prin plecarea din ţară. Ţii minte, o ameninţam că o spun lui Dan Aldea, care lucra cu ea, o şcolea, dacă nu se mişcă pe scenă...
Tu erai în mare formă, cântai sper să nu greşesc, cu Năvală , Filip Merca "Grecu", Baba Vintilă la tobe, parcă, şi Mircea Drăgan lider şi organist. Făceai tot felul de nebunii hendrixiste: cântai cu chitara la spate, pe cap, o iubeai, o ligeai (da, era exiting!); dar cântai nene, nu erai numai fiţe!
Te-am îndrăgit din prima, aveai pletele mari, erai rocker de-a devărat! Şi, mai am o amintire dragă, prin lansarea CD-ului tău cu titlul "Tramvai târziu", dat de poemul meu cântat şi compus de tine. Era tot aşa, la alegeri, când rămăseseră la turul doi Vadim cu Iliescu. Dl Iliescu a venit atunci la lansare şi m-a băgat atât de elegant în seamă că l-am votat...
Nu uit apoi nici marele tău succes internaţional "Nataşa" când am tremurat pentru tine la "Cerbul de Aur" de parcă erai copilul meu la admitere. Eram solidar şi cu regretatul poet George Ţărnea, prieten vechi şi rival "etern" la femei, care ţi-a făcut textul acela moscovit. Ai luat un premiu şi m-am bucurat imens.
Aşa cum mă bucur că ai mai împlinit un an. Pentru noi, românii ăştia trecuţi de 55 de ani, fiecare aniversare este "încă o palmă pe obrazul udemeriştilor", care ne iau campionatul, vor Ardealul, autonomia mă-sii; care ne decimează, care ne-au desfiinţat spitalele doar ca să rămână ei stăpâni în ţară cu tot neamul lor. Dar nu mor caii când vor ăştia...
La mulţi ani Doru... cu tot neamul tău!
George Stanca, pamflet
