Dragă Dragoş Dolănescu,
Aflu despre tine că ai venit în ţară cu tot neamul din Costa Rica. Cu mama şi cei trei copii ai tăi, să-ţi trăiască!
Iată că bietul Ion poate fi fericit să afle asta, acolo unde cântă acum, pe tărâmul acela mai bun şi mai drept, având ca spectatori pe cei ce au scăpat de chinurile acestei lumi.
Şi de chinurile acestei ţări controversate, care ne-a dat un Dolănescu, dar şi un Boc. Da, are nepoţi mulţi şi frumoşi, Ion. Din ambele părţi. De la ambii băieţi. Şi de la tine, şi de la Ionuţ.
Acum constat că tu, din dragoste şi respect pentru memoria tatălui tău, ai venit în ţară să-ţi botezi copilul şi într-o variantă românească.
Şi, nu întâmplător, chiar la biserica dragă tatălui tău: Sfântu Gheorghe Nou. Încă un semn că nu l-ai uitat. Încă un semn de iubire! Încă un semn de respect faţă de ţara lui Dolănescu şi de biserica sa.
Bravo ţie, te comporţi exemplar, copile! Ca un bun român, lucru mai rar la noi în ultima vreme şi chiar la românii din două bucăţi româneşti. Dar din două bucăţi proaste: una de hoţi şi alta de trădători, apropo de politruci.
Poţi fi, fără probleme, şi un bun costarican, spre fericirea Margheritei, mama ta. Ba, aflu că vrei să devii parlamentar, "senatorul Dragoş Dolănescu de Costa Rica" sau „ambasadorul Costa Rica la Bucureşti Dragoş Dolănescu", ce straniu şi flatant sună! Şi, nu exagerez, nu greşesc nici aici, de vreme ce în ianuarie copilul tău, Darius, a fost botezat de fostul preşedinte costarican, Rafael Angel Calderon, şi de soţia lui, Gloria Bejarano. Bravo încă o dată!
Asta înseamnă că numele Dolănescu nu este unul necunoscut nici acolo departe, în Centr-America! Nu mai amintesc de naşul primului tău copil, de fratele tău Ionuţ, care după declaraţiile sale ultime din presă - zice să nu îndrăzneşti să-l inviţi la botez, ce dizgraţios! - pare că te urăşte.
Eu cred că mai este şi alimentat din mediul înconjurător, de persoane rapace şi fomiste de averi. Mă rog, nu e treaba mea. Dar ţie, Dragoş, nu-ţi rămân decât două soluţii: să-l iubeşti la modul biblic, dar nu precum Cain pe Abel, ci cristic, întorcându-i şi celălalt obraz la palmele pe care ţi le trage. Sau să-l ignori. Alege tu!
George Stanca, pamflet
