Dragă Emil Hurezeanu,
Aici îţi alegi adversarul. Sau partenerul de discuţie. La Antena 3, în noaptea Sfântului Bartolomeu, a măcelului, făcut de premier, culmea!, Adversarul îl provocase. Luptă cu mijloace primitive, simpliste.
Cu ce avea şi el în dotarea nativă. Ştim deznodământul. Trist pentru noi, cei care nu iubim Puterea. Tănărul adversar a fost făcut mucilagii, bulendre. Nu mi-a plăcut deloc să văd un exponent al Opoziţiei ferfeniţat. Dar, "a la guerre..." Tu eşti alt aluat.
Te ştiu din tinereţe, de când eram camarazi de poezie. Ştiu că odată, o tempora!, mi te-a dat la telefon Elena Ştefoi. Cum, de ce, habar nu mai am. Apoi, te-am ascultat, cu mândria că te ştiu, la Europa Liberă.
Te invidiam că aveai acces la informaţii, că te specializaseşi în politologie. Mulţi pot fi "politologi". Rataţi. O fac din cultură, bun-simţ, dar nu aplicat, din meserie.
De aceea, te invidiez celest. Apoi, în '90, am fost la Europa Liberă. Tu şi cu N. C. Munteanu mi-aţi fost apropiaţi; mi-aţi dat o cafea; era ziua în care soţia ta trebuia să nască la Paris, îmi amintesc... o dată memorabilă pentru tine.
Şi pentru mine. Apoi, în ţară, ai fost mereu pe metereze. Ai făcut poate slalom printre politicieni. Dar nu te-am mirosit să faci cu fanatism politica nimănui. Ştii că îl iubesc pe Pamfil Şeicaru. Aici, la zigzagarea asta, îi semeni.
El nu a fost niciodată cu nimeni. Deşi duşmaii, că avea, l-au bănuit a fi carlist, legionar, antonescian. Nimic. Acuza cu legionarii e chiar injustă. Tendenţioasă.
Dialogul tău cu premierul MRU a fost un model. Estetic. De conversaţie necesară unui talk-show politic. Cu virtuţi intelectuale , academice. Se vedea că nu eşti de acord cu multe. Dar o spuneai discret, imperceptibil.
Cu o delicateţe ce părea timiditate, dar nu era. Aş vrea să îmi dai caseta să o predau studenţilor mei ca model. Dar şi interlocutorul! Mă supără să o tot repet: briant! Carismatic. Când îl asculţi, îi şi vezi inteligenţa scli
George Stanca, pamflet
