Dragă Florin Chilian,
Este a doua oară când îţi scriu, dovadă că mă preocupă destinul.
Am acest drept moral, fiindcă eu am suportat ironiile comunităţii folkiştilor când am spus/scris că ai o voce ca a lui Donovan. De fapt, nu vocea, din ce în ce mai dogită (prietenii ştiu de ce!) mă interesează, ci morala.
M-ai şocat atunci când, după ce ai înjurat politicienii cu vehemenţă, te-ai vârât în politikie. Direct, în campanie cu disperarea însetatului din pustie, a fomistului din Biafra. M-a şocat, apoi, faptul că ai atacat biserica, preoţii, cu lucruri despre care putem zice că erau drepte, dar cine ţi-a dat ţie dreptul să-i judeci? Eşti cumva Florică Mesia şi nu ştim noi? Pentru asta îţi trebuie har, chemare, măi băiatule! Şi oarece studii.
Reţine, până şi eu, mai matur, nu-mi permit aici decât să observ, să provoc, nu să dau verdicte şi să practic judecăţi de tip divin. Nu sunt nici eu perfect; ba chiar recunosc, sunt păcătos.
Aud că pe fata aia cu care erai tu - o candoare, o discretă - o băteai! Ca să te impui, ca să-ţi defulezi complexele, ca să te distrezi, să te dai macho, ca să ce? Aud, apoi că ai fost prins de poliţie cu alcool în sânge, că ai fost condamnat. Doamne fereşte, şi noi am mai făcut d-astea, nu te moralizez, nu am dreptul de la Dumnezeu, nu pot să ridic piatra, să te lovesc.
Dar, mata cu ce drept ai scos cântecele alea în care acuzi, denigrezi biserica? Măcar acum, în ceasul de pe urmă, ai început să înţelegi, că "10 porunci", CD-ul blasfemiator, se întoarce către tine cu "daruri" de: puşcărie, blestem, necaz în dragoste, tribunal, ghinion în politică şi alte alea? Chiar crezi că n-ai noroc şi atât?! Greşeşti monşer, "norocul" ţi l-ai făcut singur, dezavuând biserica şi slujitorii ei.
Şi, dacă tot ai abdicat de la principiile matale iniţiale intrând în politică, ultimul meu sfat prietenesc: Chiliane tată, intră şi în biserică! Cere-ţi iertare pentru măgăriile cântate, dă la săraci o parte din banii câştigaţi urât şi poate Dumnezeu te va ierta. Atenţie, cu EL nu negociezi ca şi cu Geoană sau Mitrea! Ţi-o spune, nu un pocăit că nu sunt, nu un fanatic ortodox-creştin că nu sunt, ci un om normal, cu frica lui Dumnezeu şi cândva admirator al tău.
Dumnezeu să te aibă în paza Lui!
Această scrisoare a fost publicată în Click! sâmbătă, 17 aprilie
George Stanca
