Dragă Gheorghe Turda, treci la secta vegetarienilor!
Ghiţă, numa’ necazuri îmi faci! Nu-mi ajunge că în 1994, în America fiind amândoi, pe teritoriu - tu la Detroit, eu la Los Angeles – ajungând la Troy lângă tine, am aflat că eşti la spital.
Păţisei un accident urât şi ai ajuns în spital. Am ţinut, cred, că trei săptămâni legătura cu gazdele tale, până mi te-au dat la telefon, gata reparat, să zic aşa. Acum, plec şi eu niţeluş prin aşa-zisa vacanţă la ţară, adică în patrie, şi aflu că ai făcut-o iar lată. Dar, acuma, lată-lată//lată-lată...Ai căzut leşinat...ţi s-a făcut rău, taman când să intri-n scenă la un spectacol în Piteşti. Diagnosticul nu mai contează.
Nu uita, frate, că ai şi tu o vârstă. Te povăţuieşte unul mai ”bătrân”... cu 10 luni, şi cu experienţă. Ştii tu, eu mereu am spus că eşti inimos, pipotos. Că mereu îţi dai sufletul - pe scenă, pe podium, oriunde te-ai afla. Tu nu te opreşti. Cânţi şi tropoteşti. Ajunge, gata! Nu de tot, dar las-o mai moale, frate Ghiţă! Nu mai eşti cum erai la 20 de ani. Nici la 30. Nici atât la 50. Lasă-le ciorilor de lucruri. Cum zice Phoenix, ”lasă-lasă-lasă-lasă// ca să...”! Lasă nopţile pierdute, pe care cândva le treceam la ”câştigate”! Lasă ”cine-i născut în martie// hai sus, hai sus, hai sus!// să bea paharul până la fund// îţi mulţumin frumos.” Gata cu mulţămitul frumos. Stai jos, stai jos, stai jooos!... şi doar fă-te că bei. Dacă nu, ştii ce ne aşteaptă. Că oameni suntem. Muritori suntem. S-a dus vremea aia cănd floarea avea tulpina ţapănă. Gata! ”Ce-a fost verde s-a uscat//Şi restu’ s-a scuturat”, frate. Pălincuţa de ce-i bună? // Să te uiţi “la o lună”. Stop beutura. Stop ţigara. Stop mâncatul în exces, îndopatu’. Stopatua est! Stop! Stop! Stop! Treci la secta vegetarienilor. Liber! Mici de buruieni. Sarmale de corcoduşe. Îngheţată de dude...Apă plată. Apă fără găuri. Apă de izvor... Ce am mai uitat eu? A! Culcă-te devreme! Ca să nu adormi de tot!
Acesta nu este un pamflet, e doar o îngrijorare de pretin...
