Dragă Ilie Năstase
Iată că am aflat din presă ceva esențial despre tine. O teamă tutelară a ființei tale: urăști singurătatea! Te știu de-o viață, dar dacă mă punea cineva să ghicesc, nu cred că aș fi spus asta despre tine. Probabil, de unde ai fost mereu o vedetă cunoscută, un om mereu înconjurat de admiratori, de lume, te-ai obișnuit cu asta…Acuma, cum să comentez faptul că-n plin divorț de Brigitte, nu ai putut umple zilele de așteptare a eliberării cu altceva decât cu o nouă relație?
Oricum, ca eventual spectator neutru al evoluției mariajului tău cu Brigitte pot spune că a fost un calvar pentru amândoi. Asta, măsurată cu mijloacele mele de evaluare. Mereu erau certuri, contraziceri, mișcări ținând de o mistică a roiului de albine. Nu neg că probabil majoritatea acestor scandaluri avea uneori rezultatul firesc - împăcarea//extazul. Dar numai din asta nu poate rezista o iubire oricât de fizică ar fi ea, oricât de spectaculoasă, carnală, de senzuală, de perversă, de sălbatică. Și asta, pentru simplul fapt că viața în doi mai conține și altceva, alte fapte toate adunate din grădina bogată a iubirii. Alte esențe. Nu neapărat tari, violente, ci mult mai „soft” mai blânde, mai catifelate, mai aeriene. La voi, la cuplul Ilie - Brighitte mi s-a părut că totul s-a petrecut într-o cheie tare, hard, violent și atât. Restul era vânare de vânt. Nu tandrețe profundă, nu mângâieri superficiale, nu șoapte. Doar certuri, contre, furtuni, diluvii. Sincer să fiu, de când am fost la nunta voastră, căci și acolo au fost ceva eșantioane la vedere - am simțit că unirea aceasta, după ce se va consuma fizic, nu va lăsa mai nimic în urmă. Decât eventuale certuri, jigniri în diverse registre. Și regret că am avut dreptate. O spun ca un vechi atașat - …de presă… - admirator al tău și ca un admirator al frumuseții incandescente a focoasei Brigitte.
Ilie, divorțul, despărțirea civilizată, discretă, exemplară - așa cum a fost cea de Amalia - sunt//erau singura soluție. Deși, mai întrezăresc ceva rumori, ecouri zdrențuite, zgomote remanente… și-n continuare.
În ceea ce privește noua ta apropiere cu Ioana de la Constanța, ce să fac, s-o numesc ”o nouă iubire”? Nu aș dori să anticipez, să mă grăbesc. Ați plecat spre zări exotice, Sardinia. O să fie romantic cât cuprinde și probabil tu cunoști cel mai bine formele perfide ale acestui gen de capcane romantice. Nu pot să-ți dau sfaturi eu unul, un puști cu un an mai mic ca tine și fără imensa-ți experiență. Dar măcar încearcă să tratezi totul ca pe o aventură, să nu te ambalezi. Experianța ta e cum ziceam, uriașă în acest domeniu, domnule ”academician al iubirii”.
Așa că, mie nu-mi rămâne decât să-ți spun ce-mi zicea mama când mă îmbrăca în diminețile geroase de iarnă ca să plec la grădiniță: ”Ai grijă, mămică, să nu răcești iar…”
