Dragă Irinel Columbeanu,
Cea pentru care ai fost un adevărat Pygmalion, fata aceea modestă din Moldova cea săracă, pe care tu ai introdus-o în lumea bună a României anilor 2000, ea vrea să te părăsească.
Nu, nu, nu pot să cred, e o regie la mijloc, e o înscenare! Când am auzit, în exclusivitate la Capatos, am crezut că mor.
Lasă-l la naiba de regim Gaddafi să cadă, lasă-l pe Mubarak să-şi trăiască ultimii ani liniştit, ascuns sub pază cu tot neamul lui în America, precum şahinsahul Iranului, lasă-l pe fratele lui Băse să se pupe cu Bercea Mondialul, celebra vedetă valahă, că asta merităm noi, nu altceva, lasă totul să se ducă pe pustii în lumea aceasta tsunami, cutremure, căderi sociale, revoluţii, diluvii, ciume bubonice, molimi de gălbează, tuberculoze, dar pentru Dumnezeu, să dea Monica divorţ de tine, ei nu, ciupeşte-mă să te cred! Marţi noapte, pe la unu, am aflat-o când am deschis televizorul pe Antenă. La Capatos.
Am mai încercat să butonez, să mai văz; o ţin ăştia cu Băsescu-n sus şi-n jos, mai mult în jos, cu Ponta cu Crin Antenescu, vax albina! Ştirea care a zguduit presa aia pe care o merităm noi românii, cu care ne hrănim noi trăitorii "carpato-dunăreano-pontici" popor de duodene, popor mioritic pe o unchie de la piciorul de plai al lui Minune şi al lui Guţă, să merităm noi aşa ceva. Să aflăm ştirea anului la unu noaptea.
De ce oare a fost ascunsă cu grijă după miezul nopţii, de ce nu s-a decretat imediat breaking news, NU pricep. Bravo celor ce au aflat vestea. Dar, Iri, prietene, eu tot nu cred, răstigneşte-mă ca pe Iisus, decapitează-mă cu un satâr ruginit.
George Stanca
