Dragă Iuliana Marciuc,
Am bănuit marea iubire dintre tine şi Adrian Enache încă de când erai căsătorită cu Posea, iar Adrian frecventa adesea apartamentul Elenei Cârstea, aflat cu câteva etaje mai jos.
Lucrul mi s-a confirmat când ne-am reîntâlnit la mare, cu voi amândoi, aparent în găşti diferite.
O fi o calitate a mea, dar străvedeam fiorul relaţiei voastre de la o poştă. Era ceva puternic, o atracţie „mortală", greu de ascuns. Aşa că, să ştii, eu nu te-am condamnat.
Nu mai discut ce a fost apoi cu naşterea copilului, recunoaşterea lui etc. Adică, atunci când ceea ce văzusem eu s-a confirmat public.
Ştiu că între voi a fost, romantic judecând, o iubire imposibilă, uneori posibilă; juridic, „dublu adulter" la un moment.
Oricum, ceva incitant, de proză romantic-adulterină. Căci, când tu erai Madame Bovary/Mme de Renal, când el Bel Ami sau fatalul Rodolphe.
Cert e că astă vară, în curtea TVR, mi-ai spus că te-ai săturat să aştepţi cererea în căsătorie şi că ţi-ai găsit un grec cu care te vei mărita.
Ţi-am spus că o faci numai din ambiţie, ca să grăbeşti procesul apropierii definitive şi că tu nu-l iubeşti decât pe Enache.
M-ai contrazis, ai continuat aventura - că asta a fost! - cu grecul, pentru ca apoi să-l părăseşti. Unde te îndrepţi acum, implacabil, inevitabil, definitiv, dacă n-aş spune şi etern?
La el! Vei trăi o nouă viaţă, alături de iubitul tău, acum poate mai puţin tumultuoasă, mai paşnică, mai pufoasă. Aveţi grijă, fericirea şi automulţumirea în exces duc la obezitate !
