Dragă Ivan Patzaichin,

Dar, de ce ar mai fi nevoie? Căci eşti sportivul cel mai titrat, medaliat, bogat în trofee şi medalii. Unii te compară cu Nadia, alţii spun că ai depăşit-o. Nu contează, şi ea e un mit imens.

Eşti unul dintre cei mai mari sportivi ai lumii din toate timpurile! Dacă erai născut pe plaiuri pistolitice, Chicago sau Iowa, erai acum erou perpetuu: ieşeai cu bodyguard pe stradă, nu puteai să tragi pe blat o ţigară - normală, nu d-alea... - că săreau papparazzi pe tine.

Aici, în România de azi, în cloaca asta roş-portocacalie, eşti un om normal, "tihnit"; mai ieşi în public, te recunoaşte un fotograf, îţi mai dă cu blitzu-n geană şi gata. Ivane - indubitabil!, incontestabil!, inexpugnabil! - tu eşti cel mai titrat şi mare sportiv al României dintotdeauna. Şi-n vecii-vecilor!

Şi, ai ajuns cel mai desăvârşit caz al decăderii morale a României. Să nu se creadă că te compătimesc, că ai fi la pământ, victimă a neglijenţei! Eşti sănătos, mergi le teatru, film, la recepţii, nu mori de foame... Şi totuşi eu te văd altfel, căci, pentru ce ai adus, irevocabil, ţării ăsteia - mereu condusă de... lasă!... - tu trebuie să trăieşti într-un palat, să ai Rolls la scară, valeţi şi tot ce-ţi doreşti. Nu să aştepţi poştaşul cu pensia! Căci eşti unic, Ivane! Pentru toţi românii din ţară şi de-afară - chiar şi ăia campaţi în Sarkozyland! - faci azi cât zece Ceauşeşti, Ilieşti, Emili, Trăieni la un loc.

Tu rămâi Făt-Frumos, nu beliţii ăia care au batjocorit ţara. Nu ajunge că e căzută, îi mai dau şi-un şpiţ în gură. Ei, ţării. Ei, politrucii criminali. Şi, pentru că nu era de ajuns un bocanc peste dantura Românicăi, iată, un simbol al ei, unul care a făcut mult-mult şi numai bine, Ivan Patzaichin, este scos la pensie din sport! Ivane, când am auzit asta, am dat acatist la biserică, să le fie de cap! Te rog eu, ia-ţi la spinare statuia aia din centrul Capitalei, ia-ţi pagaia, du-le la tine în Deltă şi cere azil politic la ucraineni, ruşi, bieloruşi!

Noi nu te merităm!

George Stanca