Dragă Mădălin Ionescu,
La noi, la români, se spune că cine lucrează cu miere se mai linge şi pe degete.
Extrapolând zicerea - şi nu mă refer musai la Cristina Şişcanu - cine lucrează cu tabloidul se poate tabloidiza şi el. Ceea ce faci tu seara la Antenă, ţi se întâmplă şi ţie. Divorţezi, pare-se, în urma unei relaţii extraconjugale, îndelungate, a unui adulter la locul de muncă.
Ce respect eu la tine în emisiune e faptul că nu modifici realităţi, nu provoci evenimente, nu le tragi de păr; faci lucru temeinic, cu bun simţ şi mai ales cu probitate; nu bagi fâsuri sau fonfleuri, nu tragi o ştire de păr, nu siluieşti un caz, ci-l analizezi.
Vezi „cazul Diaconescu". Politicianul, nu tabloidologul. Dar, aici, poţi să ai surpriza unei fumigene politice bine ticluită; observi cât de sordidă a devenit politichia. Fii atent şi vezi adânc „cui prodest"?
În cazul tău, îmi pare mie rău de copii. E ca dracu', Mădăline! Ţi-o spune unul care a trăit asta, şi care a avut noroc cu carul de un... tată vitreg. Ai să vezi câte consecinţe nefaste vor apărea în viaţa copiilor. Şi, stai că Mihaela, mama lor, nu are, încă, pe nimeni. Să vezi atunci.
Partea nasoală a masculului e că uneori, noi, bărbaţii mai hormonali, ne lăsăm destinul programat de o creatură divină, de formă labială, cu un creier mic,// nu pot să-l indic, care ne poate nenoroci.
Şi eu am un divorţ la activ şi aş fi fariseu să te moralizez. Noroc că am ajuns la etapa lecturilor. Mi se cam rupe de labii. Mă lasă indiferent, dar nu nesimţitor. Tu însuţi, însă, ai ajuns subiect de tabloide.
Poţi să faci o emisiune despre tine. Fraier ai fi ! Îţi mărturisesc în premieră, că şi eu am de gând să-mi scriu mie însumi o scrisoare d-aia reaua. Să mă autoflagelez niţel. Fă-o tu primul!
George Stanca
Mâine, despre Cristi Chivu
