Dragă Maia Morgenstern,
Nu pricep nimic din interviul tău mare şi recent dat în publicaţia Puterea. Ai jucat într-un film uriaş. Nu sunt amator de topuri şi statistici, dar cred că a fost cel mai popular film, cel mai notoriu, cel mai difuzat, în care a jucat un actor român.
Nu ştiu "cota" lui Marcel Iureş. Dar, repet, penetraţia acestei pelicule a fost mondială, prin, mai ales, subiectul ei.
Ai fost în rolul fecioarei Maria, un simbol al creştinismului, mama Mântuitorului.
Cum ai fi putut să refuzi, ca profesionist aşa ceva, mai ales când propunerea vine de la regizorul, de la marele actor Mel Gibson.
Nu aveai cum, nu aveai dreptul să refuzi, pe motivul că eşti evreică. Sau pe motivul că ai fi fost musulmană, budhistă sau taoistă.
Mi se pare absurd să suporţi nişte consecinţe pentru că ai acceptat un rol mare. Căci înainte de a fie evreică, afgană ori chineză, tu eşti Actriţă.
Asta e meseria ta. Şi, mai eşti o actriţă mare, importantă, de vreme ce ai fost solicitată de Mel Gibson să joci cu el într-un film de-al lui, şi nu de un Bote să-i porţi nişte chiloţi de iarnă: ţi s-a oferit Madona, nu femeia - comisar sau Mata Hari.
Reacţia asta ţine de un primitivism al geloziei feminine, de un atavism evic: "cum, te-ai dus, ai râs, te-ai conversat cu ăia?"
Îmi amintesc de un concert la Tel Aviv, dirijat de Daniel Barenboim la Israel Festival, prin iulie 2001, când la bis dirijorul (evreu şi el!) a cântat din Wagner, "Tristan şi Isolda".
Reacţia sălii: "fascist!" "Juden raus!" Pentru simplul motiv că lui Hitler îi plăcea Wagner.
La noi, unii imbecili culturali, la fel, l-au contestat pe Eminescu - că tot este ziua sa - pe motivul că îi plăcea lui Ceauşescu.
Toate astea le consider wisentalisme de doi lei. Dar, sunt sigur că acest punct de vedere te-a afectat în carieră, cu tot obscurantismul feudal şi neomenia lui: "auzi, tocmai o evreică de-a noastră, să joace rolul Fecioarei Maria a creştinilor (de parcă Maria a fost turco-mongolă n. a.) spune "duodenul" israelit, îngust şi deloc şcolit.
Stai liniştită, Maia, lumea e plină de proşti fără naţie, patrie! Ba, cred că există o Internaţională a proştilor. Fără naţie, ţară, popor.
Nu-i lua în seamă: eşti o mare actriţă, ai făcut un rol imens şi de neuitat, ai intrat în istoria filmului mondial, cine să te mai scoată de acolo?!
Dar, sigur ai motive de îngrijorare: lumea e plină de proşti.
Da' mulţi!
George Stanca
