Dragă Manuela Hărăbor,
Manu dragă, eram curios ce mai faci, cum mai gândești. Sau, nu neapărat cum mai gândești tu, ci cum o face la vârsta ta, 48 de ani, o femeie de o frumusețe…cum să spun? Nu am adjective…o femeie de frumusețea ta….uite că am găsit!
Și, iată, într-un recent interviu te-am aflat destul de ”îmbătrânită” în… înțelepciune. O Manu înțeleaptă, matură, cu conștiința lui Dumnezeu. Mă uimește, repet, ades-evocarea Proniei în spusele tale. Un om tânăr ca tine și legitimat de vârsta sa nu prea gândește în acest mod. Asta m-a impresionat. Pre-Maturitatea ta. Venind dintr-o îndelungă însoțire cu Dumnezeu… Dar sigur, numai cine nu-ți știe povestea vieții s-ar uimi la vederea intensității credinței tale. Dar parcă tot uimire rămâne.
Vezi, la noi, frumoasele și celebrele, vedetele, din păcate sunt percepute ca frivole. Nu amestec aici cazul divelor de carton presat scoase din și de sub… presă. Buzatele, țâțoasele, fundoasele fundamentale al patriei sexuale. Fiicele durerii și ale bisturiului. Bella chinuitta… Tu nu ai nici o legătură cu asta. Tu ești actriță, o frumusețe verde, activă, vitală.
Uite, abia acum îmi dau seama că nu e nici un contrast, degeaba zic eu, la tine. Nu e nici o contradicție, o surpriză între cum arăți azi și cum gândești tot azi. M-ai derutat la prima impresie. Ba, cred că am descoperit o armonie, o divină conjugare între modul cum arăți și cel în care gândești. Și asta tot Dumnezeu o face, o potrivește, o brodește… Da, chipul tău de azi este cel al unei ființe, al unei femei spiritualizate. Al unei pământene, aș zice în loc de ”femeie”. Fiindcă viața ta a fost - așa a vrut Domnul, cum și tu spui - una foarte pământeană, foarte legată de cele omenești. De bucurii și necazuri, mai ales necazuri. Necazul acela unic și împovărător pe care tu l-ai transformat în bucurie. Și, iată, acum te văd triumfând. Ca mamă. Ca femeie. Un destin dureros și ”spectaculos”, părând a fi de domeniul ficțiunii. Greșești când spui ”că ai ars gazul de pomană!” Ai luptat cu demnitate, discreție și eleganță.
După interesanta-ți confesiune publică - așa, ca să pun o concluzie - găsesc că a fost o conversație cu o femeie frumoasă și victorioasă asupra necazurilor vieții.
Manu –Pădureanca, frumoasa, înțeleapta și triumfătoarea...