Dragă Marius Moga,
Am aflat cu oarecare tristețe că vei dispărea de la cel mai popular show muzical tv de la noi - Vocea României. Îmi pare rău pentru tine. Dar, fără a fi fariseu, eu mă bucur și de cel care te înlocuiește - Despot.
Cred că SE vrea a se imprima emisiunii o linie mai dură, mai rock, iar genul tău nu prea se potrivește. Asta ar fi o explicație. Sumară. Lapidară. Căci totuși, după atâția ani, rezultatele nu se văd. Și nu se văd fiindcă nu sunt. La cele imediate din concurs mă refer, căci altfel, hors-concurs ai deja o carieră prodigioasă de compozitor. Concurezi cu George Grigoriu. Pe care, apropo, după ce l-am contestat și înjurat am sfârșit prin a-l iubi... Dar asta este!
Vei activa la copii. Cu mai puțină publicitate. Cu mai mult viitor. Apoi, ai pierdut și la dialogurile, replicile acide, care fac parte din spectacol. Mai ales la disputele contra lui Chirilă care, bănuiesc, erau chiar impuse de producători...Cinici, indivizii... Ades bătălia voastră îmi strârnea un sentiment de milă și de durere... Aici eu, unul, înrudit cu o ardeleancă, vedeam la spontaneitate - hai să zicem argotic: la miștouri - un război nedrept între bucureșteanul rege la bășcălie, caragialesc și ardeleanul blând, molcom, timid, rebreanian. Nedrept. Nu trebuia să te bagi, căci iată, ai pierdut. Măcar în ochii unora. Repet, tu mergi mai departe, la copiii, cu Viitorul. Ceilalți, fie ei mai vizibili, merg de mână cu Stagnarea. Probabil că privindu-ți bilanțul concursier, nu cel general, pari a fi perdant. Ca și Loredana. Numai că Lori e un mit. E potrivită oriunde. Fie și la concursuri de cartofi prăjiți sau de căței cu păru creț...și, zău, nu fac glume proaste...Lori e statuia Intangibilității. Nu te poți compara. Aveți în comun, este drept, Muzica. Dar ea cântă, e marea vedetă. Tu ești de linia a 2-a. Furnizezi. Atenție, am zis ”linia a doua”, dar calitatea Prima -‘Ntâi...! O fi mare Armani, dar fără un manechin frisonant, nu putea... Dar nu-ți va lua nimeni talentul, studioul, puterea. Nu ai corespuns unor idei aberante, zic. Recent, după o saramură din care au mâncat 12 persoane, numai eu am ajuns la spital... Cam așa, cu tine. De ce nu și Lori? Ar zice unii... Răspund eu. De la Brenciu cetire, istericalele garagațiere, exhibiționistica sau replica spontană, teatrală, mai...chirilică, trec mai bine la populime decât discreția bunului simț nepragmatic înțeles? Asta e!
