Dragă Mergea-Tecău,
Florin, Horia, pe onoarea mea că nu mint și nu exagerez. Din capul locului eu am mizat pe voi că veţi lua o medalie. Chiar dacă fiecare, în tenisul de toate zilele, evoluați cu un alt partener. Nu am nici o bază, o explicație să dau ca să se-nțelegă de ce am avut eu încredere în voi, dar... e vorba și despre intuiții.
Care, iată, nu mi-au funcționat deloc la meciul de handbal–fete cu Angola, o catastrofă istorică, una care denotă labilitatea psihică exagerat feminină și de formă a genialelor, talentatelor noastre fete măiestre ale handbalului, altfel. Până la Angola.
Olimpiada fu un pretext care iată trecu, se epuiză, să jucați împreună. E opțiunea voastră... Pe mine mă bucură că de câte ori mă interesam de voi aflam vești bune. Căci, haideți să fim serioși și realiști, nici faptul că ați luat medalia de argint, numai medalia de argint, nu e o veste rea. Ați pierdut finala contra echipei Spaniei, avându-l în componență pe unul dintre cei mai buni tenismeni ai lumii, Nadal.
Dacă luați aurul da, era o veste foarte bună, excelentă, deosebită. Ei, și ce? Argintul e rău? Mai ales - eu n-am să uit asta - în condițiile în care a fost a doua medalie românească după o incredibilă, apăsătoare, seacă și penibilă secetă. Stare psihică amplificată și de jenanta înfrângere a echipei de hanbal-fete care a indus parcă întregii delegații ”Sidromul Angola”. Ce e prost, rău, de neconceput - sindromul continuă. Căci, dacă băteam africancele, nu aveam probleme cu Norvergia, care ne-a depășit cu un gol și am ajuns să depindem de Angola, care a pierdut, așa că....
Repet, medalia voastră de argint, nu numai așa ca palmares, ci mai ales în contextul olimpic românesc demoralizat, deprimat a venit, dimpreună cu aurul fetelor de la spadă, benefic ca o ploaie după secetă... Stare care l-a cuprins și pe șeful COSR, cam grăbit să anunțe demisia...
Horia, Florin, eu vă consider nu eroi, ci super-eroi de legendă ai Neamului Românesc. Nu exagerez, nu ironizez. Căci cu asta ne afirmăm: spotivii, muzicienii, artiștii plastici și savanții... Păcat că pe o medalie olimpică nu stă scris și contextul cuceririi ei. Fiindcă, oricum, din medalia voastră curg lacrimi. Amare pentru context. Dulci pentru victoria olimpică...Dumnezeu, cu voi...
