Dragă Mircea Bornescu,

Şi, iartă-mă, nu veneai de la foame, de la o echipă oarecare cu public nesimţitor, ci de la "Ştiinţa" Craiova, echipă de sentimente nobile, ca Rapidul nostru.

Îmi amintesc cum povestea dl Mititelu că v-aţi despărţit plângând, dar el - ins pătimaş "dupe" ai lui, precum suntem şi noi - înţelegea că tu te duci acasă, la tine, la ai tăi. Care nu prea mai sunt "ai tăi". Măcar la vârf, la cei care dau banii. Asta este adesea soarta unui om sincer: să fie batjocorit de cei pe care îi iubeşte.

Dar, ei nu merită iubiţi, fiindcă sunt mercenari de sentimente şi de bani; ei nu au cum să fie cu suflet; pur şi simplu aşa s-au născut, fără "organul" ăsta. Ia-i ca atare. Iartă-i. Urât este faptul că aceste căpetenii, căpoşenii, căpăţâni ale Rapidului, oameni fără cuvânt - nu numai fără suflet, cum afirmam - te-au învrăjbit, sau dacă nu pe tine, galeria, împotriva colegului tău Dani Coman. Să nu pui botul, să nu te cerţi, să nu huleşti! Eşti victima unor "manigansii/manigansiuni", "te-au manigansat", cum zice francezul, lesne de tradus prin "manevre".

Dar, nu e frumos ca galeria să-l fluiere pe Dani, că atunci când era în aer la Braşov şi Rapid se codea să-l ia, a vrut să-şi câştige pita la Dinamo. Ce-i dădeau tifosi rapidişti să mănânce? Cotorul de la steag? Ţii minte câte a înghiţit Dani până să plece din Giuleşti.

Vezi la Maftei, vândut de un Copos famelic, cu foamea-n beregată, cum e jucat acum pe degete. Iar dacă se duce la Steaua, îl vom urî cu toţii. Păi e drept, nene?, adio, dar rămâi cu mine! Asta e numai în filme.

Mircea, pricep cât suferi, dar nu ştiu ce sfat să-ţi dau. Chiar dacă pleci de la Rapid, eşti alungat mai precis, şi vii contra noastră cu Steaua, CFR, Dinamo, eu tot am să te iubesc. Fiindcă eşti - nu!, nu până la moarte, nu-mi place necrofilia - eşti pe veci, rapidist!

George Stanca