Dragă Monica, Ramona şi Alina Gabor, nu Destinul v-a lovit părinții, ci...
Nu prea dau doi bani pe novelele voastre amoroase. La fel, pe vitejiile voastre de alcov citate cu supramăsură de presă. Măcar atât, cât pe lumea asta avem o Alina Dumitru sau o eroină numită Simona Halep. Ambelor fete le cer scuze că le implic numele în acest articol, dedicat vouă. Asta nu înseamnă că sunt un ins lipsit de milosârdie și de omenie creștină.
Mă impresionează soarta familiei voastre. Așa, ca om. Mama voastră a pierit printr-o întâmplare nenorocită. Cineva de Sus i-a aruncat o piatră, ucigând-o. Am putea spune că a fost a lapidată de destin. Și, acum, un lucru asemănător i se întâmplă tatălui vostru. Nu o piatră, un buștean. Noroc că el n-a pierit. Dar, parcă având un demon în suflet, refuză orice tratament. Da, sunt reacții sinucigașe tipice unui alcoolic. Dar, voi nu trebuie să vă rușinați. Mai bine analizați cum, de ce, din ce cauze a ajuns așa. Întrucât destinele voastre și comportamentul au contribuit la “alcoolizarea” lui. Ce viață de familie a avut? Mona, tu parcă ai mai îngropat un “tată”…? Nu-i nevoie ca, dacă descoperiți ceva, să-l și dați presei, cum au unele dintre voi obiceiul. Țineți-l pentru voi.
Veți afla, sunt sigur, multe lucruri interesante. Despre relațiile lui sociale, familiale, casnice, anturaje. Șocuri provocate de voi… fapte de care nu sunteți, îngerașilor, deloc străine… Veți constata că banii trimiși tatălui ulterior, oricât de mulți ar fi, nu mai pot face nimic.
Aici nu e vorba despre destin. Ghinion. Ci despre o consecință. Nu Destinul v-a lovit părinții. Ci faptele lor și ale voastre, drept consecință. Nu vreau să vă obosesc mințile pragmatice. Dar, v-aș recomanda - așa, ca de la un om, că prieten nu vă sunt - să meditați. Adânc. Des. În răgazul permis de vertijul existențial. Să luați aceste întâmplări ca pe consecințe ale faptelor voastre. Chiar dacă asta ar fi o temă-test de comportament.
Mai e ceva. Puteți da vina pe temperament. Nativ. “Așa ne-a lăsat Pronia…” Numai că și asta se educă. Cu credință tare. Încercați a nu mai ocoli bisericile, mănăstirile, duhovnicii. Nu vă cere nimeni să vă călugăriți. Dar, măcar, apropiați-vă de cele sfinte.
Cu tot riscul de a rămâne fără anticul vostru job…
