Dragă Nicola,
Era desigur, Madonna asta, în perioada unei virginităţi imagistice, încă proaspătă şi nu ajunsese să fie ceea ce a ajuns: un product, un artefact.
Nu-mi plăcea. Dar la tine se simţea din comportament că eşti nemulţumită, că poţi mai mult, că ştii că poţi mai mult şi că nu te opreşti acolo, la un duet care imită un megastar.
Ce am intuit la tine, pe lângă vocea deosebită, o ambiţie, o voinţă şi o dorinţă de a urca, nu musai de a parveni, prea puţin comune, de speriat chiar! La o fişă psiho, eu ţi-aş trece ca primă calitate: "moral-volitiv excepţional."
Nu stau acum să-ţi deşir cariera din care, apogeul celebrităţii - cu Mihai Alexandru, un băiat de zahăr, compozitor pe cât de mare pe atât de modest - m-a făcut să mă bucur adesea pentru succesele tale, pentru nişte piese memorabile.
Şi, te mai apreciez pentru ceva: faptul că mereu i-ai ţinut copiii departe de iubiţii tăi, nu ca "Vaka care plâge", care le dădea cazare, masă şi restul cu pruncu-n casă; lasă că-i schimba ca pe chiloţi.
Am pregătit un intro aşa de stufos şi consistent ca să-ţi dovedesc că eu unul nu sunt surprins, ca toată lumea, că ai slăbit, la 42 de ani, 15 kilograme.
Şi asta, ca să participi la un concurs extrem de popular. Bănos, presupun.
De la care poţi fi eliminată cu un zâmbet fals şi-un şut în meclă de o sfeclă murată, de un Fenilituric-barbituric-knolinoxykirizim -hexametilen-deteramin ăla de Petre Mihai, atoateştiutorul cinic. Sau cu un "au revoire" consolator, rostit melodramatic de celebrul actor.
Pentru ce ai făcut eşti fantastică, un exemplu pentru tineretul şi tineretele ajustate din bisturiu, botox, silicon. Era să zic făcute-n palmă...
Mişcare, dietă, fructe, legume! Nu, "soarele şi botoxismul... întăreşte organismul". Succes, Nicola! Măcar eşti adevărată , nu sintetică!
George Stanca
