Dragă Radu Banciu,
Nu mă număr printre cei care la auzirea, aflarea, difuzarea gestului tău public, pe Sport Total FM, acela de a-ţi exprima exagerat bucuria la moartea Poetului, ba, chiar la împroşcarea lui, a unui om mort cu noroi, cu vorbe care nu se cuvine să le adresezi unui creştin decedat, au sărit indignaţi.
Era, poate, dreptul tău. Dar o puteai face dacă era vorba de criminali notorii, gen Stalin sau Hitler, Pol Pot. Zic, nu mă număr printre aceia care spun că eşti - zic ei - un "frustrat", "nenorocit", "complexat", "ordură umană", "decrepit", "antiromân", "fără credinţă", patrie, familie". Eşti, adică, pari a fi, un biet rătăcit cu minţile.
Poetul, înainte de toate, de politica făcută, de ieşirile lui obediente faţă de puterea comunistă şi de Marele Cârmaci, a fost Poet. Unul mare. A scris minunat, a suferit cu poporul, a reînviat şi evocat marii oameni ai Neamului - nu musai ai echipei din Marseille - şi a promovat valorile contemporane, a glorificat. Iată, sunt o mie de motive ca să nu îl fi înjurat. Ştiu că eşti român, ardelean, în numele cui te-ai bucurat, mata, de moartea Poetului?
Căci ai intrat într-o horă internaţionalistă cu cel mai odios duşman al poporului român, un gunoi aciuat la noi cu familia antichristică venită de la Moscova ca să educe poporul în chip comunist, ateu, criminal; o târfă cominternistă, pui de năpârci staliniste, care acum ne scrie EL istoria NOASTRĂ. Ins care a avut grijă să acopere cu rahat faptele abominabile alor lui şi care acum ne dă sfaturi pe cine să plângem şi pe cine nu, dintre ai noştri. Tip care, şi la moartea altui român, Mihai Ungheanu, s-a bucurat, ca şi tine, ca un criminal de la Auschwitz.
Bref, un cretinoid ca cum pari a fi şi mata, tot timpul acesta. Au, sunteţi cumva fraţi?! "De cruce" nu; voi, atei, n-aveţi! Nu cred că gestul dumitale necreştinesc, repet, de Mare Complexat, poate fi justificat de ratingul atins. Căci, dacă ar fi ca toţi cei ieşiţi să-i spună "adio" Poetului te-ar scuipa, ai fi acum o masă mucilaginoasă, cu sânge, spută, muci, umori şi viermi. Nu amintesc biblica lapidare, nu o meriţi.
Iar, dacă ar fi să i se amintească şi relele Poetului, sunt destui - chiar subsemnatul - care să o facă. Inşi care au dreptul moral, care l-au cunoscut bine. Non licet bovis quod licet Iovis.
Dar, tu Radu Banciu, cine mă-ta eşti?
George Stanca
