Dragă Simona Sensual,
Aflu că te-ai apucat de echitaţie. Călăreşti. Cai. Iar aceştia, cu sensibilitatea lor, cu graţia lor, cu coloana lor vertebrală ţapănă, ţi-au indus în spiritul tău un sentiment înălţător, demn de porecla ce o posezi: te senzualizează, te excită.
Îţi provoacă orgasm, auuuuuuuhh! Ce sentiment mişto! Mă exprim aşa fiindcă frumosul ţine, orişicât, de estetic, să mor io, întreabă-l şi tu pe domnu' Pleşu. Sau aş putea edulcora expresia: ce simţământ! Că orgasmu' sau climaxu' de asta ţine: simţeşti sau îţi vine să-l omori pe neputinciosul ăla.
Nu m-am gândit la asta niciodată. Fată, tu aduci ceva nou în domeniul senzu(c)alului. Eu, când am călărit prima oară, şi ultima, nu am avut profunzimea ta, ba chiar am făcut rosături în găoază (expresie cotroceneană!) cu supuraţii, scuză-mă, dar îl citez pe doctorul la care m-a dus mămica.
După teoriile tale, după noua ta filosofie, calul călărit, nu călărind - şi nu o afirm în sens maria-terezian - e mai excitant. Decât un bărbat? Au, el, calul, poate fi doar un preparativ, un aperitiv, aşa ca să-ţi strălucească ochii înaintea unei partide, a unei nocturne integrale de sex?
Să călăreşti pe un cal cu Simona Sensual! Slogan, fată. Dar, zău, senzuală fără de zăbală, nu ştii în ce ai intrat; ce perlă filosofică ai născut; ce compliment ai făcut cailor şi femeilor care au pasiunea echitaţiei. Uite, chiar prima doamnă a ţării, pe care o poţi vedea cvasimatinal prin pădurea Băneasa, însoţită de un mega-mustăcios profesor de echitaţie, te-ar putea contrazice.
Nu mai vorbesc despre prinţese, ducese, contese anglo-saxone, care, conform dezvăluirilor tale intime, nu călăresc, nu se relaxează, nu fac echitaţie, ci excitaţie. Se orgasmizează. Sublimă sau oribilă revelaţie! Mă tem că şi eu, cu acest text, avui un orgasm intelectual. De la cal. Piei, Senzualo!
Mâine, despre Mircea Radu
George Stanca
