Dragă Temistocle Popa,
Inadmisibil, ar spune un trăitor prin alte părţi. "Corect", zice un veştejit pe plaiul mioritic, păscut de caprele ciobanului Traian. Căci, cine e şi "Popistocle" ăsta? Ei nu mai ştiu care e scara meritocraţiei, nu mai au repere, valori de respectat. Ai bani, respect! Nu ai, sictir!
Ar mai spune unii că aţi dus-o bine cu "ăilalţi", că voi i-aţi lăudat, cântat. E un grăunte de adevăr, dar dacă nu o făceaţi voi, o comiteau alţii. Mediocrii hulpavi. Apoi, odele, atingerile şi lingerile partinice nu le făceai de plăcere. Era o poruncă a vremii. Fără ea nu se putea.
Epoca avea comisarii ei: Novicovii, apoi alde Dulea. Avea pupincuriştii, zeloşii fără valoare, dar plini, inundaţi, pişaţi de abnegaţie. Matale, ca şi Grigoriu, ai scris şi d-astea. Dar aveţi o operă viabilă, un repertoriu de şlagăre.
Pe care şi mama, şi eu, şi copiii noştri le-au cântat şi le cântă. Cine l-a iubit pe Dan Spăratu - şi-s mulţi - să nu uite că marile succese ale lui erau în parte scrise de nenea Temi!
"Nu poţi face omletă fără să spargi oul"; "nu poţi scoate o ţară din rahat fără să bagi mâna-n el"; sunt destule zicale care vin dintr-o realitate incontestabilă, nene Temi! Faptul că o valoare ca matale ar fi lăsată-n stradă - lucru pe care eu unul refuz a-l crede - mi se pare un afront adus românului.
Că nu colcăie ţara de talente, de mari compozitori. Chiar dacă ea s-a umplut - sper trecător, ca o invazie tătară - de creatorii lui "să moară mama!". Voleuri de teme orientale. Manelişti. "Compoz-spoitori care scriu dejecţii de genul "pong-ping/ să-ţi-o-mping. Filozòfii lui "banii mei - dujmanii mei" şi alte agramatismo-ţigănisme.
Matale, nene, dumneavoastră, domnule Temistocle Popa, rămâneţi! Alături de un Vasilescu, Şerban, Profeta, Grigoriu, Mandy, Veselovschi; apoi Cristinoiu, Fugaru şi încă verzii Nistor, Ţeicu, Kerestely, Moculescu.
Mulţi pe care eu i-am contestat în tinereţe. Că aşa e tinereţea, contestatară! Rămâneţi valori perene ale "culturii de masă", în sens postmodernist; ale "culturii-media". Fie şi fără un domiciliu stabil: de la Sterhaia, de la Vâlcea, de la Carmangerie...
Dar cu o identitate!
George Stanca, pamflet
